Armura creștină

In textul următor, Pavel ne îndeamnă să îmbrăcăm ceea ce îmi place sa numesc haine marca Efeseni6.

Denumirea mai cunoscută este Armura creștină.

11. Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.
12. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.
13. De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.
14. Staţi gata, dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii,
15. având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii.
16. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.
17. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.
18. Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii.

Efeseni 6:11-18

Apărare sau cucerire?

Mărturisesc că de foarte multe ori, dorind să subliniez importanta Cuvântului lui Dumnezeu, făceam observația ca din armatura creștină doar sabia Duhului (Cuvântul lui Dumnezeu) este arma de atac, celelalte fiind arme de apărare. Nu era deloc o idee originală, asa am auzit-o de la mulți alții, asa am dat-o mai departe. Era creionata imaginea ostașilor (creștinii) care apară cetatea (Biserica) de atacurile din afară ale vrăjmașului (diavolul). Așadar lupta ostasului creștin ar fi în general una defensivă (de apărare) și uneori fiind nevoie sa fie ofensivă (de atac) când folosește sabia.

Am descoperit însă câteva elemente în text care arată că imaginea evocata de Pavel este exact opusa situației de mai sus: ostasul creștin este chemat să intre în lupta contra vrăjmașului care stăpânește o împărăție. Iată aceste elemente:

1. Săgețile arzătoare evocate în versetul 16 erau folosite de cei care apărau o cetate asediata; de pe ziduri trăgeau cu săgeți aprinse asupra atacatorilor. În acest context, diavolii încearcă să apere cu săgeți înfocate împărăția pe care ostașii creștini le-o atacă. Vezi Nota 1.
2. Stăpânitorii acestui veac ocupă un teritoriu pe care ostașii creștini sunt chemați să-l cucerească. Observă formularea lui Pavel: el zice „avem de luptat împotriva lor”, nu „trebuie sa ne apărăm de ei”. Iuda exprima aceeași idee când spune: „căutaţi să mântuiţi pe unii, smulgându-i din foc”. Iuda 1:23
3. Îmbrăcați-vă cu toată armura. Dacă citești atent ordinea în care le pune Pavel, vei vedea ca este exact ordinea în care se echipa un soldat roman care pleca la luptă. Și acum sa ne intrebam: la vremea când făcea Pavel aceasta comparație, soldații romani erau ai unei puteri care se apăra de atacatori sau erau ai unei puteri care cucerea noi teritorii? Vezi Nota 2.

Din toate cele de mai sus, văd că biserica este chemată sa fie o biserică luptătoare, să iasă dintre ziduri, sa încerce sa cucerească noi și noi teritorii. Porunca lui Isus era „Mergeți în toată lumea și faceți ucenici din toate neamurile”, nu „Stați închiși și apărați-vă”. Iar dacă este asa, atunci TOATE armele din armura creștină sunt de atac, nu doar sabia. Cei care cucereau atacau și cu scuturile! Chiar și încălțămintea era de atac și era foarte importantă! „Râvna Evangheliei păcii” însemna cucerire, nu stat pe loc pentru apărare. Apostolii au înțeles foarte bine asta și au făcut din evanghelizare scopul vieții lor.

Tactica de luptă

Am auzit de zeci de ori vorbindu-se din acest text. De multe ori se iau pe rând și ni se explică ce inseamna fiecare componentă a armurii și care este importanta ei. Însă de prea puține ori se observă că și versetul 18 face parte din armura creștină.

Dacă versetele anterioare vizează echipamentul, versetul acesta ne arată cât este de importanta tactica.

Ostașii care pleacă în luptă și uita sa tina legătura cu Comandantul sunt sortiți pierii oricât de bine ar fi înarmați. Cum tine creștinul legătura cu Comandantul? Făcând prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri.

Și tot parte din tactica este faptul ca ostasul creștin nu trebuie sa uite ca are frați de arme. El nu este singur în luptă și trebuie sa vina în ajutorul lor prin „rugăciune pentru toți sfintii”.

_______________________________________________________

Nota 1: Este adevarat ca sageti aprinse aruncau inspre cetate si cei care incercau s-o cucereasca. Eu cred insa ca versetul se refera la imaginea cand cuceritorii erau atacati, deoarece se vorbeste despre scuturi cu care erau inarmati soldatii. In cetate, ca sa stingi focul, nu cred ca scutul era prima unealta la care te-ai fi gandit…

Dincolo de pregătire fizică şi disciplină, soldaţii romani beneficiau de un echipament bine gândit. Erau înarmaţi cu scuturi mari, care să le protejeze trupul. Modelul s-a schimbat de-a lungul timpului. Cel clasic, cunoscut de toată lumea, este cel dreptunghiular, semicilindric. Avea o lungime de 1.02 metri şi o lăţime de 0.83 metri, după cum arată o descoperire de la Dura Europus din secolul al III lea. Acesta avea şi un umbo central, din fier, dar şi o bordură de bronz. Cântărea în jur de 6 kilograme şi era ţinut cu o singură mână, cu ajutorul unui mâner orizontal. Era confecţionat din trei şipci de lemn lipite între ele şi avea o grosime de 5 centimetri. Era acoperit cu un înveliş de piele. Totodată, erau pictate de obicei cu însemnele unităţii. Scuturile erau folosite atât pentru apărare, protejând mare parte a corpului dar şi pentru atac, romanii lovind, cu marginile de metal sau cu umbo-ul, inamicul. […] Soldaţii romani au avut însă şi scuturi ovale, dar realizate pe acelaşi principiu. Luptând în formaţie compactă scuturile realizau un zid eficient în calea duşmanului. De după această protecţie, legionarul roman înjunghia de obicei cu gladius, sabia scurtă şi groasă, fie în zona gâtului, fie în zona abdomenului. Interesante sunt însă suliţele de aruncat. […] Romanii au dovedit o versabilitate aparte, adaptându-şi echipamentul în funcţie de adversarii întâlniţi. Totodată, romanii au elaborat şi tactici militare complexe, bazându-se pe mobilitatea unităţilor militare romane, cea mai spectaculoasă fiind ”testudo” ( n.r. broasca ţestoasă), legionarii formând un fel de cutie din scuturi atunci când erau atacaţi mai ales cu proiectile din toate părţile. Sursa: https://adevarul.ro/stiri-locale/botosani/secretele-celor-mai-bune-armate-din-lumea-antica-1851318.html

Frantura de povestire de pe campul de lupta: Generalul roman Crassus a luat decizia ca unitățile de infanterie să formeze testudo („țestoasa”), o formație în care soldații formau un zid de scuturi în față și flancuri, iar cei din centru își ridicau scuturile pentru a oferi protecție de sus, această formație fiind extrem de eficientă împotriva arcașilor. Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_Carrhae

Despre scuturile folosite in atac: „Capul de porc” era formaţia ofensivă folosită în câmp deschis. În aceasta formaţie, soldaţii se aşezau în „V” cu vârful spre inamic, pe două rânduri, cu scuturile apropiate şi spadele scoase printre scuturi. Astfel se forţa spargerea frontului inamic. În cazul asediului unei cetăţi se folosea formaţia denumită ţestoasă (testudo). Pentru a forma această grupare, unitatea se aşeza în careu, soldaţii de pe margini formau ziduri laterale din scuturi, iar cei din mijloc formau un plafon protector din scuturi. Istoricii antici spun că această formaţie ar fi fost atât de eficientă încât ar fi putut susţine un car în mişcare. Sursa: http://www.enciclopedia-dacica.ro/?operatie=subiect&locatie=romanii&fisier=ARMATA_ROMANA

Nota 2: Armata romană este considerată de specialişti cea mai bună forţă militară a lumii antice. A impresionat prin eficienţă şi disciplină, fiind instrumentul cu ajutorul căruia a luat naştere cel mai întins şi puternic imperiu al lumii antice. Tot specialiştii spun că secretul eficienţei acestei armate se baza pe câteva principii simple, dar revoluţionare pentru acea perioadă. Armata romană a fost cea mai bună şi eficientă forţă militară a lumii antice. Modelul său a fost revoluţionar în epocă dar şi mult după aceea, inspirând prin tactici şi metode de pregătire, dar şi organizare evoluţia armată de-a lungul timpului. De altfel, cu ajutorul acestei armate aproape fără rival în lumea antică, mica cetate ridicată de trei triburi pe cele 7 coline a devenit capitala unui uriaş imperiu, care se întindea din nordul Angliei până în Asia şi din Africa de Nord până la graniţa cu ţinuturile de nord ale germanilor.  Sursa: https://adevarul.ro/stiri-locale/botosani/secretele-celor-mai-bune-armate-din-lumea-antica-1851318.html

Octavian înființeazǎ Principatul și devine împǎrat sub titlul de Augustus, Roma ajungând la stadiul de Imperiu. Romanii au construit imperiul cu ajutorul legiunilor sale disciplinate și bine organizate din soldați profesioniști înarmați cu sǎbii gladium, sulițe pilum și scuturi pentru apǎrare și atac. În asedii utilizau catapulte și turnuri de asedii. Legionarii erau grupați în lupte în formația de luptǎ testudo, devenind mașini de rǎzboi mult mai puternice decat falangele macedonene. Cucereau teritorii pentru metale prețioase ca plumbul utilizat în construirea apeductelor; fier, bronz și staniu pentru arme și unelte; lemn pentru construcții, sclavi pentru forțǎ de muncǎ în minerit și construcții; și aur și argint pentru a-și plǎti soldații. Modelul economic roman consta în cuceriri si bǎtǎlii și exploatarea resurselor din teritoriile cucerite. Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_Europei

PS. Gasesti aici re-interpretari ale unor versete interpretate in general gresit.