N-am putea spune ca versetul din Evrei 4:9 este un verset controversat, dar cu siguranță că interpretările și aplicațiile care i se fac sunt dintre cele mai controversate.
„Rămâne, dar, o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.”
Evrei 4:9
Prejudecăți și extreme
Felul în care deja trăiești viața de credință poate să genereze unele prejudecăți cu privire la acest text, prejudecăți care pot duce în una din următoarele extreme:
- Folosirea textului pentru justificarea tinerii duminicii. Am întâlnit duminicari care susțin ca aici este vorba despre o altă zi de odihnă săptămânală, ca cea de Sabat; ca si cum ar zice „in locul Sabatului”, cum explica unii din ei.
- Folosirea textului pentru susținerea că sâmbăta este Sabatul săptămânal. Am întâlnit sâmbătari care, observând că sunt traduceri care spun „rămâne dar o odihnă de Sabat”, folosesc acest text ca argument pentru valabilitatea Sabatului. Unii chiar socotesc o anumită traducere a Bibliei ca fiind mai valoroasă dacă este tradus în acest fel textul.
Vom vedea in continuare de ce consider ca aceste interpretari sunt eronate.
Analiza textelor
Evrei 4 începe asa: „Să luăm, dar, bine seama…”. Acel „dar” are sensul de „așadar”, „deci”, „prin urmare”. De aceea consider ca pentru a înțelege corect Evrei 4 este nevoie sa citim și Evrei 3. As prefera sa urmărești în Biblia ta, dar dacă nu ai una la îndemână am pus textul la sfârșitul articolului.
Citind capitolele 3-4 observăm argumentația lui Pavel. Urmarind firul argumentatiei, vom vedea la ce facea el referire cand vorbea despre „odihna Lui” si care este scopul acestui pasaj.
Evrei 3:1-6
După ce în capitolele anterioare Isus a fost prezentat ca fiind Fiul lui Dumnezeu și mai presus de îngeri, aici Isus este prezentat ca Mare Preot, superior lui Moise.
Evrei 3:7-11
Aici Pavel citeaza partea a doua a Psalmului 95 (Ps. 95:7-11). In Psalmul 95:11 apare sintagma „odihna Mea” pe care Pavel o repeta de cateva ori in Evrei cap. 3 si 4.
Evrei 3:12-19
Pavel comenteaza textul citat din Psalmul 95 avertizandu-i pe credinciosi impotriva necredintei si impietririi inimii. In comentariul pe care-l face textului citat, el evoca experienta poporului Israel din Numeri 14. Dupa o calatorie lunga si grea prin pustiu, ajunsesera la hotarele Canaanului, tara promisa care era numita „locul de odihna” (Deuteronom 12:9). Erau pe punctul de a intra in tara, altfel zis Dumnzeul le arata ca „Astazi este ziua in care veti intra in odihna Canaanului”, dar din cauza necredintei lor au trasnformat acea zi intr-o zi a razvratirii, o zi a ispitirii (Psalmul 95:8, Evrei 3:15).
Evrei 4:1-4
Pavel isi continua avertizarea, referindu-se aici la amanare: „niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu„. In Numeri 14, dupa ce Dumnezeu le-a spus israelitilor ca nu vor mai intra in Canaan, ce-au facut ei? S-au sculat dis-de-dimineață a doua zi și s-au suit pe vârful muntelui zicând: „Iată-ne! Suntem gata să ne suim în locul de care a vorbit Domnul, căci am păcătuit.” (Numeri 14:40). Doar ca a doua zi, oricat de dis-de-dimineata era… a fost prea tarziu.
Evrei 4:5-13
Pavel aduce in discutie si compara 3 feluri de odihna:
- Odihna de la Creatiune, primul Sabat pe pamant, cand dupa ce a muncit creand lumea noastra Dumnzeu S-a odihnit de lucrarea Sa;
- Odihna Canaanului, cand dupa o istovitoare calatorie prin pustie israelitii ar fi trebuit sa aiba odihna in tara promisa; odihna pe care nu au gasit-o nici chiar dupa ce Iosua i-a dus fizic in tara promisa, pentru ca tot necredinciosi au ramas; odihna la care ii mai cheama Domnul o data prin David
- Odihna lui Christos, o odihna ca cea de Sabat, in care cei truditi si impovarati sunt chemati sa intre.
Principiul pe care-l subliniaza Pavel prin aceasta comparatie este: dupa munca si truda, vine odihna. Dar pentru a intra in odihna, este nevoie de credinta.
Evrei 4:14-16
Pavel incheie atragand atentia din nou la subiectul cu care isi incepuse acest mesaj: Isus, Marele nostru Preot, la care vom gasi odihna: Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat […] să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie. (Evrei 4:14, 16).
Scopuri și definiții
In capitolele 1 si 2 din Evrei, Pavel L-a infatisat pe Isus ca fiind Fiul lui Dumnezeu si superior ingerilor. Pentru noi asta nu este o invatatura noua, dar pentru evreii carora li se adresa atunci era un lucru nou. Si era vital ca ei sa inteleaga asta! Apoi, in capitolele 3-4, Pavel arata ca Isus este superior lui Moise (Moise era slujitor al casei, iar El este Fiu in casa lui Dumnezeu), si de asemenea superior lui Iosua si David (care nici ei nu reusisera sa sa ofere odihna israelitilor, dar Isus este un Mare Preot care poate sa ne dea odihna aceasta: indurare, har si ajutor). Iar in capitolele urmatoare va urmari acelasi scop: va demonstra ca Isus este un Mare Preot superior lui Avraam, Levi si Aaron. Adica superior tuturor somităților evreilor.
In ce priveste „odihna Lui” despre care se face vorbire, analizand textul lui Pavel putem vedea ca scopul principal nu este de a defini aceasta odihna. Scopul lui a fost acela de a ne avertiza cu privire la credinta versus necredinta, ascultare versus neascultare, promptitudine versus amânare. Imi pare ca apostolul vorbea ca si cum noi am (sub)intelege ce este odihna despre care vorbeste, grija lui fiind ca sa nu ne pierdem credinta, sa nu ne impietrim inima si sa nu intarziem intrarea in aceasta odihna.
Desi nu-si propune sa defineasca odihna la despre care aminteste, putem sa intelegem despre ce este vorba privind textele la care face referire apostolul. Prima parte a Psalmului 95 (psalmul din care citeaza Pavel) defineste prin contrast cu a doua parte a psalmului odihna pe care nu au primit-o isrelitii: „Veniți să cântăm cu veselie Domnului și să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre. Să mergem înaintea Lui cu laude, să facem să răsune cântece în cinstea Lui! Căci Domnul este un Dumnezeu mare, este un împărat mare mai presus de toți dumnezeii. El ține în mână adâncimile pământului, și vârfurile munților sunt ale Lui. A Lui este marea, El a făcut-o, și mâinile Lui au întocmit uscatul: veniți să ne închinăm și să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru! Căci El este Dumnezeul nostru, și noi suntem poporul pășunii Lui, turma pe care o povățuiește mâna Lui…”. (Psalmi 95:1-7).
Iar Pavel ne spune unde gasim aceasta odihna, incepand mesajul prin cuvintele „De aceea, frați sfinți, care aveți parte de chemarea cerească, ațintiți-vă privirile la Apostolul și Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus” (Evrei 3:1) si adaugand in incheierea mesajului o descriere a acestei odihne: „Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie.” (Evrei 4:14-16).
De fapt, Pavel spune in alte cuvinte acelasi lucru pe care-l spunea Mantuitorul Insusi: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.” (Matei 11:28-29)
Concluzii
In acest pasaj, Pavel nu-si propune sa discute despre valabilitatea sabatului sau despre schimbarea zilei de odihna. Din punctul meu de vedere, in acest context diferenta dintre traducerile „o odihna ca cea de Sabat” si „odihna de Sabat” nu denatureaza mesajul; singura diferenta este figura de stil: comparatie sau metafora.
La fel cum daca israelitii ar fi intrat cu acea ocazie in Canaan nu ar fi insemnat ca ei sa nu mai tina sabatul, la fel in zilele de azi credinciosii care-si gasesc odihna in Christos nu vor folosi asta ca scuza pentru a desființa Sabatul. In fapt, a spune ca nu mai ai nevoie de Sabat pentru ca tu esti in odihna permanenta a lui Christos este la fel absurd cum ai spune ca nu mai ai (ne)voie sa lucrezi pentru ca tu esti in odihna Lui. Caci aceeasi porunca care ne spune sa sfintim Sabatul ne spune si sa lucram sase zile.
Intr-un fel pot sa-i inteleg oarecum pe duminicarii care rup acest verset din contextul lui si pun accentul pe „odihna ca cea de Sabat”: probabil nu au alte argumente biblice pentru schimbarea zilei de odihna si atunci folosesc si ei ce pot.
Pe de altă parte, au cumva dreptate sâmbătarii când spun că Evrei 4:9 vorbește despre valabilitatea Sabatului: în sensul că nu ar fi corect să compari ceva valabil (odihna în Christos) cu ceva care ar fi desființat (Sabatul). Dar aceasta este un argument indirect despre valabilitatea Sabatului.
PS. Gasesti aici re-interpretari ale unor versete interpretate in general gresit.
Mai jos, textul integral din Evrei 3-4, traducerea lui Dumitru Cornilescu:
Evrei 3:
- De aceea, fraţi sfinţi, care aveţi parte de chemarea cerească, aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus,
- care a fost credincios Celui ce L-a rânduit, cum şi Moise a fost „credincios în toată casa lui Dumnezeu.”
- Căci El a fost găsit vrednic să aibă o slavă cu atât mai mare decât a lui Moise, cu cât cel ce a zidit o casă are mai multă cinste decât casa însăşi. –
- Orice casă este zidită de cineva, dar Cel ce a zidit toate lucrurile este Dumnezeu. –
- Cât despre Moise, el a fost „credincios în toată casa lui Dumnezeu” ca slugă, ca să mărturisească despre lucrurile care aveau să fie vestite mai târziu.
- Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Şi casa Lui suntem noi, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită şi nădejdea cu care ne lăudăm.
- De aceea, cum zice Duhul Sfânt: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui,
- nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustiu,
- unde părinţii voştri M-au ispitit şi M-au pus la încercare şi au văzut lucrările Mele patruzeci de ani!
- De aceea M-am dezgustat de neamul acesta şi am zis: „Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele!
- Am jurat, dar, în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!”
- Luaţi seama, dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel Viu.
- Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului.
- Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început,
- câtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii.”
- Cine au fost, în adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost oare toţi aceia care ieşiseră din Egipt prin Moise?
- Şi cine au fost aceia de care S-a dezgustat El patruzeci de ani? N-au fost oare cei ce păcătuiseră şi ale căror trupuri moarte au căzut în pustiu?
- Şi cui S-a jurat El că n-au să intre în odihna Lui? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultaseră?
- Vedem, dar, că n-au putut să intre din pricina necredinţei lor.
Evrei 3:1-19
Evrei 4:
- Să luăm, dar, bine seama, că atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu.
- Căci şi nouă ni s-a adus o veste bună ca şi lor; dar lor Cuvântul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinţă la cei ce l-au auzit.
- Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în „odihna” despre care a vorbit El când a zis: „Am jurat în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!” Măcar că lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii.
- Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: „Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui.”
- Şi aici este zis iarăşi: „Nu vor intra în odihna Mea!”
- Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în odihna aceasta şi pentru că aceia cărora li s-a vestit întâi vestea bună n-au intrat în ea, din pricina neascultării lor,
- El hotărăşte din nou o zi: „astăzi” – zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!”
- Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi.
- Rămâne, dar, o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.
- Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale.
- Să ne grăbim, dar, să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă de neascultare.
- Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.
- Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.
- Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – să rămânem tari în mărturisirea noastră.
- Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.
- Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.
