Iacov 1:2 ne învață că încercările pot fi privite ca oportunități de creștere și întărire a credinței, iar bucuria în mijlocul lor este o dovadă a încrederii noastre în planul lui Dumnezeu. Această atitudine este esențială pentru a depăși provocările cu care ne confruntăm în viață.
Partea interesanta este ca in unele traduceri apare termenul „incercari”, in altele „ispite”.
Frații mei, să priviți ca o mare bucurie cînd treceți prin felurite încercări. (Cornilescu)
Toată bucuria să v’o puneți în seamă, fraților, când dați de felurite ispite. (Barolomeu Anania)
Socotiți ca o mare bucurie, frații mei, când treceți prin felurite ispite. (GBVN)
Să considerați ca o mare bucurie, frații mei, când treceți prin diferite încercări. (Romano-Catolica)
Socotiți totul a fi bucurie, frații mei, când cădeți în diverse ispitiri. (Fidela)
My brethren, count it all joy when ye fall into divers temptations. (King James)Iacov 1:2
Probabil ca observatia ca termenul „peirasmos” poate fi tradus atât ca „încercare”, cât și ca „ispită” ne pune intr-o asa incurcatura incat in Lectiile Scolii de Sabat din 15 octombrie 2024 se doreste a se clarifica acest lucru prin intrebarea „De ce este greșit să spunem că Dumnezeu trimite încercări și ispite?„. Dupa ce am auzit atatea predici in care ni se spunea cat de importante sunt incercarile in viata noastra, recunosc ca m-a intrigat aceasta intrebare.
1. Confuzia
Suntem tentați să confundăm sau să încurcăm încercarea cu ispita din mai multe motive, care țin de natura umană și de modul în care ambele experiențe se suprapun în viața noastră spirituală. Această confuzie apare din cauza contextului comun în care ambele pot apărea și din felul în care ele ne afectează. Iată câteva motive:
1.1. Suferință sau dificultate
Atât încercările, cât și ispitele sunt adesea dificile și dureroase din punct de vedere emoțional, fizic sau spiritual.
- Încercările sunt teste de credință care ne pun la încercare răbdarea, speranța sau integritatea. Ele pot veni sub formă de pierderi, probleme de sănătate, conflicte relaționale sau provocări financiare.
- Ispitele pot aduce o luptă interioară intensă, deoarece suntem atrași spre păcat și trebuie să ne împotrivim dorințelor greșite sau tentațiilor.
Ambele ne pot provoca suferință și stres, ceea ce ne face ușor să le confundăm, pentru că în momentul respectiv ne simțim la fel de copleșiți sau slăbiți.
1.2. Testarea credinței
În încercări, credința noastră este pusă la probă – suntem testați dacă ne vom încrede în Dumnezeu chiar și atunci când lucrurile nu merg bine. În ispite, credința noastră este de asemenea testată – suntem provocați să rezistăm tentațiilor și să ne încredem în puterea lui Dumnezeu de a ne ajuta să biruim păcatul.
Deși scopurile încercărilor și ispitelor sunt diferite (dupa cum vom vedea mai jos), în ambele cazuri suntem supuși unui test al credinței. Aceasta poate face să pară că ambele sunt, în esență, același lucru.
1.3. Ispita apare adesea în mijlocul încercării
In multe cazuri, ispita vine în timpul încercării. De exemplu:
- Într-o perioadă de încercare financiară, ispita poate veni sub forma dorinței a acționa necinstit pentru a câștiga bani.
- În timpul unei încercări emoționale sau relaționale, ispita poate apărea sub forma mâniei, amărăciunii sau dorinței de răzbunare.
Această proximitate dintre încercare și ispită face ca ele să fie ușor confundate, pentru că în mijlocul unei încercări e foarte ușor să fim ispitiți să răspundem greșit.
1.4. Percepția umană asupra suferinței
Când trecem prin suferință, mintea noastră încearcă să găsească rapid explicații și soluții. Adesea, percepem orice dificultate ca o ispită de la Satana, pentru că ne este greu să vedem cum ceva dureros ar putea fi folosit de Dumnezeu pentru binele nostru.
- Ispita vine adesea cu o soluție rapidă, dar păcătoasă: „Renunță la asta, scapă, ia calea mai ușoară.”
- Încercarea, în schimb, necesită răbdare și încredere în Dumnezeu că El are un scop mai înalt, deși acest scop nu este imediat vizibil.
Incercarile, suferința sau provocările din viața noastră pot fi percepute automat ca fiind ispite pentru că suntem tentați să respingem orice lucru neplăcut și să credem că este ceva ce trebuie evitat.
1.5. Frica de eșec sau păcat
Pentru mulți credincioși, orice situație care pare să-i testeze îi face să se teamă de ispită sau de posibilitatea de a păcătui. În loc să vadă încercările ca o oportunitate de a crește, unii le percep ca o amenințare constantă la adresa credinței lor, și astfel le confundă cu ispitele.
Această teamă de a nu păcătui poate să ducă la o percepție distorsionată asupra încercărilor, considerându-le mereu periculoase, chiar și atunci când scopul lor este de a ne întări.
1.6. Înțelegerea greșită a rolului lui Dumnezeu
Se prea poate sa avem o înțelegere incompletă sau greșită a suferinței. Putem considera că orice suferință sau dificultate este o ispită și că Dumnezeu nu ar permite niciodată să trecem prin suferință. Însă Biblia ne învață că Dumnezeu permite încercările pentru a ne purifica și maturiza credința (Iacov 1:2-4, 1 Petru 1:6-7).
Confuzia apare atunci când cineva vede orice fel de suferință ca fiind rău, fără a înțelege că încercările au un scop pozitiv în planul lui Dumnezeu, în timp ce ispitele au scopul de a ne îndepărta de El.
2. Diferența
Încercarea și ispita sunt concepte biblice distincte, deși uneori pot părea asemănătoare. Găsesc că deși le putem percepe ca fiind același lucru, ele sunt diferite. Înainte de a nota diferențele dintre ele, aș vrea să vedem ce înseamnă fiecare:
2.1. Încercarea
Încercarea este un proces prin care Dumnezeu permite anumite dificultăți sau provocări în viața noastră pentru a ne întări credința și caracterul. Încercările sunt menite să ne maturizeze spiritual și să ne apropie de Dumnezeu.
- Exemplu: Avraam, care a fost încercat când Dumnezeu i-a cerut să-l aducă jertfă pe fiul său, Isaac (Geneza 22:1-19). Aceasta a fost o încercare a credinței și ascultării lui.
- Scop: Încercările au rolul de a ne întări și de a ne apropia mai mult de Dumnezeu. În Iacov 1:2-4, ni se spune: „Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări, ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare.”
Încercarea vine de la Dumnezeu pentru a ne dezvolta caracterul, iar scopul final este binele nostru spiritual.
Caracteristici ale încercării:
- Vine din partea lui Dumnezeu sau este permisă de El.
- Este menită să te maturizeze și să-ți întărească credința.
- Scopul final este creșterea spirituală, nu căderea.
- Îți testează ascultarea, răbdarea și încrederea în Dumnezeu.
2.2. Ispita
Ispita este un impuls sau o provocare la păcat, adesea venită din partea Satanei sau a propriei noastre naturi păcătoase. Este menită să ne facă să cădem, să păcătuim și să ne îndepărtăm de Dumnezeu.
- Exemplu: Ispitirea lui Isus în pustie (Matei 4:1-11). Satana L-a ispitit pe Isus cu scopul de a-L face să păcătuiască și să renunțe la misiunea Sa.
- Scop: Ispita este menită să ne facă să păcătuim. În Iacov 1:13-14, ni se spune că „nimeni, când este ispitit, să nu zică: ‘Sunt ispitit de Dumnezeu’. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit să facă rău și El Însuși nu ispitește pe nimeni. Ci fiecare este ispitit când este atras de propria lui poftă și momit.”
Ispita vine de la Satana, din natura noastră păcătoasă sau din lume, și scopul ei este să ne facă să cădem în păcat.
Caracteristici ale ispitei:
- Vine din partea Satanei, a firii pământești sau a lumii.
- Este menită să te atragă în păcat.
- Scopul final este căderea, distrugerea spirituală și separarea de Dumnezeu.
- Se adresează dorințelor și slăbiciunilor tale pentru a te face să cedezi.
2.3. Diferențele principale dintre încercare și ispită:
- Sursa: Încercările vin de la Dumnezeu sau sunt permise de El, iar ispitele vin de la Satana, firea noastră păcătoasă sau lume.
- Scopul: Încercările au scopul de a ne întări și a ne apropia de Dumnezeu, în timp ce ispitele au scopul de a ne îndepărta de Dumnezeu și de a ne face să cădem în păcat.
- Rezultatul: Încercările au ca rezultat maturizarea noastră spirituală, în timp ce ispitele au ca rezultat căderea în păcat dacă cedăm.
2.4. Autorii
Atât pentru Dumnezeu, cât și pentru satana, Biblia folosește titluri specifice in ce privește acțiunea pe care o face fiecare.
Satana = Ispititorul
Satana este numit „Ispititorul”, cum vedem în Matei 4:3: „Ispititorul s-a apropiat și i-a zis: ‘Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se facă pâini.’” Acest titlu confirmă rolul său de a provoca ispita, adică de a atrage oamenii spre păcat.
Dumnezeu = Judecătorul
In 2 Timotei 4:8, Dumnezeu este numit „Judecătorul cel drept”: „De acum mă așteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da, în ‘ziua aceea’, Domnul, Judecătorul cel drept; și nu numai mie, ci și tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.”
Ca Judecător drept, Dumnezeu nu doar că dă o sentință, ci pune la încercare inimile, intențiile și faptele oamenilor. În acest sens, încercările sunt o modalitate prin care Dumnezeu își exercită judecata prezentă, formativă, în viețile noastre, pregătindu-ne pentru judecata finală.
Mai mult, ca Judecător, Dumnezeu nu doar că evaluează, dar și dă legi care sunt menite să fie respectate.
Isaia 33:22: „Căci Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul nostru, Domnul este Împăratul nostru; El ne va mântui.” Aici, Dumnezeu este descris atât ca Judecător, cât și ca Legiuitor, ceea ce reflectă autoritatea Sa supremă de a stabili legile și de a ne judeca după ele.
Încercarea poate fi văzută ca acea cerere de a respecta legea Sa, un test al ascultării și al loialității noastre față de poruncile Sale.
2.5. Cum să ne raportăm la ele?
M-a impresionat ce concis exprima Ellen G. White felul în care este bine să ne raportam la încercare și ispită: „Fiecare ispită căreia îi rezistăm, fiecare încercare suportată cu curaj, ne dă o experiență nouă și ne avansează în lucrarea de clădire a caracterului.”. (EGW – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, cap. 5, Rugăciunea domnească).
Prin urmare:
- Încercările: Trebuie să le acceptăm cu răbdare și credință, știind că Dumnezeu le folosește pentru binele nostru. În Romani 5:3-4 ni se spune că încercările produc răbdare și un caracter încercat.
- Ispitele: Trebuie să ne împotrivim ispitelor, fugind de ele sau luptând cu ele prin rugăciune și cu ajutorul Cuvântului lui Dumnezeu. 1 Corinteni 10:13 ne încurajează că Dumnezeu nu ne va lăsa să fim ispitiți peste puterile noastre și ne va da o cale de scăpare.
Așadar încercările sunt unelte de creștere spirituală folosite de Dumnezeu, iar ispitele sunt capcane menite să ne distrugă spiritual.
3. Legătura
Incercările și ispitele sunt adesea interconectate în viața credinciosului. De multe ori, atunci când trecem printr-o încercare, apare și ispita. Acest lucru nu este surprinzător, deoarece încercările pot scoate la suprafață slăbiciuni sau vulnerabilități, iar ispita poate folosi aceste ocazii pentru a ne face să cădem.
3.1. Încercarea poate fi un context pentru ispită
Atunci când trecem printr-o încercare, suntem mai vulnerabili la ispită.
De exemplu: Încercarea poate fi o perioadă de suferință, de pierdere, de dificultăți economice sau de presiuni emoționale. Ispita poate veni sub forma dorinței de a găsi soluții rapide, dar necredincioase (de a înșela, a minți, a fura) sau sub forma descurajării, îndoielii, și chiar a mâniei față de Dumnezeu.
Un exemplu clasic este istoria lui Iov. El a fost supus la o încercare extremă (pierderea familiei, a averii și a sănătății), iar în mijlocul acelei încercări, a apărut ispita de a-L blestema pe Dumnezeu și de a renunța la credința lui. Soția lui chiar l-a îndemnat să facă acest lucru (Iov 2:9), dar el a refuzat să cedeze.
3.2. Încercarea poate dezvălui slăbiciuni și vulnerabilități
Într-o încercare, adesea ies la iveală aspecte ale firii noastre pe care nu le cunoaștem sau nu le confruntăm în mod obișnuit. Ispita profită de aceste vulnerabilități.
De exemplu: Într-o încercare financiară, ispita poate veni sub forma tentației de a face compromisuri morale pentru a câștiga bani. Încercările dezvăluie adesea „punctele noastre slabe” și este în aceste momente că ispita poate încerca să ne atragă.
3.3. Satana poate folosi încercările pentru a ne ispiti
Satana știe că suntem vulnerabili atunci când suntem în încercare, și va încerca să profite de aceste momente.
De exemplu, după ce Isus a postit 40 de zile și a fost slăbit din punct de vedere fizic, Satana a venit și l-a ispitit (Matei 4:1-11). Încercarea Lui a devenit un context pentru ispită, dar Isus a rezistat și a rămas neclintit.
Satana încearcă să folosească încercările pentru a ne îndepărta de Dumnezeu și a ne face să cădem în păcat, exploatând slăbiciunea noastră din acele momente dificile.
3.4. Răspunsul nostru în încercare influențează ispita
Încercarea, în sine, nu este păcat. Este un test care ne poate întări. Însă răspunsul nostru în acea încercare poate deschide ușa ispitei.
De exemplu: Dacă răspundem la încercare cu credință, rugăciune și încredere în Dumnezeu, putem birui ispita și devenim mai puternici spiritual. Dacă, în schimb, ne lăsăm copleșiți de încercare și începem să ne îndoim, să ne descurajăm sau să căutăm soluții ușoare, dar greșite, ispita poate deveni o cădere.
Iacov 1:12-15 face o legătură clară între încercări și ispite. În versetele 2-4, Iacov ne încurajează să privim încercările ca o oportunitate de creștere și maturizare, iar în versetele 13-15 avertizează că ispita apare atunci când suntem „atrași de propria noastră poftă și momiți”.
4. Exemple
4.1 Adam și Eva (Geneza 3)
- Încercarea de la Dumnezeu: Dumnezeu a permis o situație de incercare, oferindu-le lui Adam și Eva o poruncă clară să nu mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului.
- Ispita de la Satana: Satana, sub forma șarpelui, i-a ispitit pe Adam și Eva să mănânce din pom, promițându-le cunoaștere și putere egală cu Dumnezeu, îndemnându-i să desconsidere porunca divină.
4.2. Isus ispitit în pustie (Matei 4)
- Încercarea permisă de Dumnezeu: Duhul Sfânt L-a condus pe Isus în pustie, unde a postit timp de 40 de zile și a fost pregătit pentru incercare.
- Ispita de la Satana: Satana L-a ispitit pe Isus să transforme pietrele în pâine, să se închine lui pentru a primi putere și să se arunce de pe Templu, toate fiind încercări de a-L face să se abată de la voia lui Dumnezeu.
4.3. Iov (Iov 1-2)
- Încercarea de la Dumnezeu: Dumnezeu a permis ca Iov să fie testat, pentru a demonstra credincioșia și integritatea sa, chiar și în fața marii suferințe și pierderi.
- Ispita de la Satana: Satana a adus asupra lui Iov pierderi masive — familia, sănătatea și bunurile — cu scopul de a-l face să-L blesteme pe Dumnezeu și să-și piardă credința.
4.4. Petru (Luca 22:31-32)
- Încercarea permisă de Dumnezeu: Dumnezeu a permis ca Petru să treacă printr-o încercare grea, iar Isus s-a rugat ca, după această încercare, credința lui să rămână neclintită.
- Ispita de la Satana: Satana a cerut permisiunea de a-l „cerne” pe Petru, și în această încercare l-a ispitit să-L nege pe Isus de trei ori, încercând să-l facă să-și piardă loialitatea față de Domnul.
4.5. Pavel (2 Corinteni 12:7-10)
- Încercarea de la Dumnezeu: Dumnezeu a permis ca Pavel să sufere un „țepuș în carne” pentru a-l păstra smerit și dependent de harul divin. Aceasta era o încercare a credinței lui.
- Ispita de la Satana: Pavel descrie această suferință ca fiind „un sol al Satanei”, sugerând că Satana încerca să-l descurajeze și să-l facă să se îndoiască de chemarea și misiunea sa.
5. Clarificări
Sunt unele versete care, mai ales daca luam franturi din ele, parca ar sugera ca (sunt cel putin cazuri cand) lucrurile nu stau chiar asa…
5.1. Iacov 1:2: „felurite încercări/ispite”
As observa că versetul pune accentul pe atitudinea creștinului în fața încercărilor, nu pe sursa lor. Dupa cum am aratat, ispita este strans legata de incercare, astfel incat aici este irelevant cum se traduce termenul din greaca: „incercari” sau „ispite”, ele oricum venind impreuna de cele mai multe ori.
Totusi, daca citim contextul, vedem ca in versetele ulterioare, Iacov 1:3-4 vorbește despre „încercarea credinței” care produce răbdare și maturitate spirituală, indicând că Dumnezeu îngăduie astfel de încercări pentru a ne forma caracterul. Acest proces este o lucrare divină, chiar dacă este grea de suportat.
În Iacov 1:13, ni se spune clar că „nimeni, când este ispitit, să nu zică: ‘Sunt ispitit de Dumnezeu’, pentru că Dumnezeu nu poate fi ispitit și El Însuși nu ispitește pe nimeni.” Aceasta confirmă că ispitele vin de la Satana sau din propriile pofte, nu de la Dumnezeu.
5.2. Matei 6:13: „și nu ne duce în ispită”
Ma deranjeaza mereu cand cineva explica un verset scotandu-l din context. In acest caz, sa citim macar tot versetul! Partea urmatoare spune „ci izbăvește-ne de cel rău”. Deci este evident ca Isus il arata pe Satana ca fiind sursa ispitei.
Rugăciunea „Și nu ne duce în ispita” nu implică faptul că Dumnezeu ar fi sursa ispitelor, ci mai degrabă că cerem ajutorul Său pentru a nu cădea în capcanele pe care Satana le întinde. Aceasta dovedeste inca o data că, deși Dumnezeu ne poate supune la încercări pentru a ne întări credința, El ne poate ajuta să nu păcătuim!
5.3. 1 Corinteni 10:13: „împreună cu ispita, a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea”
Ce inseamna ca „impreuna cu ispita, a pregatit…”? Nu inseamna ca Dumnezeu poate sa ispiteasca uneori?..
Din nou fac apel sa citim macar versetul intreg. In partea anterioara spune: „Și Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre”. Observi? Nu scrie: „Dumnezeu nu va va ispiti peste puterile voastre”… Istoria lui Iov ilustreaza perfect aceasta ingaduinta pe care Dumnezeu i-o poate da Satanei de a ne ispiti, precum si cum pregateste mijlocul de a iesi din ispita.
5.4. Apocalipsa 2:20: „Diavolul are […] să vă încerce”
Din nou! Sa citim tot versetul: „Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniță pe unii din voi, ca să vă încerce. Și veți avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, și-ți voi da cununa vieții.”
Versetul folosește verbul „a încerca” („peirazein” în greacă), care, după cum am discutat anterior, poate însemna atât încercare cât și ispită, în funcție de context. Chiar dacă încercările pot fi permise de Dumnezeu pentru a purifica și întări credința, Satana le folosește cu intenția de a distruge și de a îndepărta credincioșii de Dumnezeu. În Apocalipsa 2:10, Satana aduce persecuția și suferința pentru a-i descuraja pe credincioși și pentru a-i tenta să abandoneze credința sau să se conformeze puterii romane, care în acea vreme persecuta creștinii.
Totuși, este important de remarcat că, deși Satana are intenții distructive, Dumnezeu permite această încercare pentru un scop mai mare. Dumnezeu ii incurajeaza pe credinciosi („Nu te teme nicidecum!”), ii permite lui satan sa-i ispiteasca o perioada limitata („zece zile”) si folosește chiar și aceste încercări ca pe o incercare a credintei credincioșilor („Fii credincios pana la moarte!”), pentru a-i răsplăti cu „cununa vieții”.
Satana este sursa suferinței și ispitei, însă Dumnezeu permite această perioadă pentru a testa și întări credincioșii. Cheia este cum reacționează fiecare persoană la această încercare: se lasă ispitită și cedează sau își menține credința și primește cununa vieții?
6. Răspunsul
Din cele ce le-am scris, pentru mine am inteles: Diferenta dintre incercare si ispita, nu consta intr-un cuvant, ci in felul cum raspundem cand trecem prin situatiile grele (fie ca ne este clar in acel moment ca ele vin de la Dumnezeu sau permise de El, fie ca sunt ispitirile Satanei). Important este ca in orice situatie sa alegem sa ramanem langa Dumnezeu.
Cum putem rezista ispitei din timpul incercarii?
6.1. Rămâi ancorat în rugăciune și Cuvântul lui Dumnezeu – Așa cum Isus a învins ispita citând Scriptura (Matei 4:4-10), și noi trebuie să ne întărim prin meditație și rugăciune.
6.2. Recunoaște vulnerabilitățile tale – Este esențial să fim conștienți de slăbiciunile noastre în timpul încercărilor, pentru a putea evita capcanele ispitelor.
6.3. Cere ajutorul lui Dumnezeu – Rugăciunea este cheia. Rugăciunea din „Tatăl nostru” – „și nu ne duce pe noi în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău” – reflectă nevoia noastră constantă de ajutor divin.
6.4. Fii conștient de scopul încercărilor – Încercările sunt temporare și au un scop final: maturizarea noastră spirituală și apropierea de Dumnezeu. Dacă avem o viziune clară asupra acestui scop, vom fi mai pregătiți să rezistăm ispitei.
6.5. Sprijinul comunității credincioase: Adesea, un frate sau o soră în credință poate să ne ajute să vedem mai clar situația prin care trecem. Un sfat bun ne poate ajuta să deosebim între o încercare și o ispită și să știm cum să reacționăm corect.
Iar raspunsul la intrebarea din Lectiile Biblice „De ce este greșit să spunem că Dumnezeu trimite încercări și ispite?„, este simplu: „Este gresit sa spunem ca Dumnezeu trimite incercari si ispite, pentru ca Dumnezeu trimite doar incercari.”
PS. Gasesti aici re-interpretari ale unor versete interpretate in general gresit.
