Eva şi Adam… şi decalogul

Intr-un oarecare context am fost provocat sa ma gandesc la urmatorul lucru: Cand Eva si Adam au pacatuit mancand din pomul din care EL le spusese sa nu manance, care porunci din cele zece le-au calcat?

Ei, asa se nimereste ca tocmai am trecut prin Biblie pe la Exod 20 (vezi „prospectul”), episodul cu darea celor 10 porunci. Cred ca e folositor sa facem un exercitiu de gandire si sa cantarim care porunci le-au calcat primii oameni.

Haidam deci sa le luam pe rand si pe indelete, ca doar nu fuge nimeni dupa noi, iar literele-s ieftine.

Porunca 1: Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. (Exod 20:3)

EL le-a spus sa nu manance din cutare pom, caci facand asa vor muri; diavolul le-a zis sa manance, asigurandu-i „Hotarat ca nu veti muri!”. Prin faptul ca au ales sa-l asculte pe diavol, putem spune ca ceea ce a spus diavolul a contat pentru ei mai mult decat ce a spus EL, in esenta asta aceasta fiind preferearea unui alt dumnezeu. Dar mai mult decat atat, diavolul le-a spus „Veti fi ca Dumenezeu”, care se putea treaduce si cu „veti fi niste dumnezei”. Deci, omul si-a dorit sa fie Dumnezeu; iata ca umanismul are radacini adanci in istorie, dar la urma ramene idolatrie, alegerea unui alt dumnezeu.

Porunca 2: Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc  şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele. (Exod 20: 4-6)

Un lucru care era sus la EL era si intelepciunea. Dar primii oameni au privit la pomul interzis ca la ceva care era de dorit sa ca sa faca pe cineva intelept. La pom, da! Nu la EL. Vezi Geneza 3:6. Putem zice deci ca pentru ei pomul luase oarecum locul LUI, ceea ce-i pune in postura de calcatori (si) de a doua porunca.

Porunca 3: Să nu iei în deşert Numele Domnului Dumnezeului tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui. (Exod 20:7)

Aceasta porunca nu interzice doar injuriile si blasfemiile, ci si luarea in desert a Numelui LUI, adica sa-l pomenesti acest Nume pe toata vorba si cu rost, si fara (nici un) rost. Deci, mare atentie la exprecii de genul „Doamne, ce fain”, „Doamne, ce nu stiu ce”. Dar cu cat mai grav este ca Eva vorbea despre EL cu cine? Cu diavolul impielitat in sarpe.

Porunca 4: Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău.  Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o. (Exod 20:8-11)

Este in general acceptat faptul ca aceasta porunca iti cere sa te odihnesti intr-o anumita zi a saptamanii. Dar tot aceasta porunca mai spune si „Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău”. Importanta aceasta afirmatie. Daca primii oameni si-ar fi vazut de lucrul lor pe care li-l daduse EL (vezi Geneza 2:15), atunci nu ar fi avut succes celalalt care cauta si el sa le dea de lucru…

Porunca 5: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul. (Exod 20:12)

Cum iti cintesti parintii: ascultandu-i sau neascultandu-i? Cine era Tatal primilor oameni?

Porunca 6: Să nu ucizi. (Exod 20:13)

Daca in campaniile antifumat se spune ca fumand de fapt te ucizi pe tine (ce-i drept, mai lent…), atunci si primii parinti pot fi socotiti ca si calcatori ai acestei porunci: doar stiau ca daca vor manca din fruct vor muri. Da… Eva, e drept, a fost amagita. Dar Adam a facut-o cu buna stiinta… (si daca tot veni vorba, obeserva ca exact asa se intampla si azi: femeia cand fac o traznaie, de multe ori o fac bine intentionat, chiar cred ca o sa iasa bine; barbatul insa…)

Porunca 7: Să nu preacurveşti. (Exod 20:14)

In sfarsit o porunca pe care nu am putea zice ca ar fi calcat-o. Unii mai aprigi ar zice ca idolatria e desfranare, dar hai sa nu-i apasam chiar asa pe protoparintii nostri.

Porunca 8: Să nu furi. (Exod 20:15)

A fura inseamna sa iei ceva ce nu-ti apartine. Cand EL le-a spus „dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci”, de fapt se intelegea si „acest pom nu este al vostru”. Gestul de a lua fructul intezis poate fi calificat, deci, ca si furt.

Porunca 9: Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău (Exod 20:16)

Unii zic ca EL spusese doar sa nu manance din pom, iar ca atunci cand Eva a zis ca EL a spus „sa nu mancati din el, si nici sa nu va atingeti de el” (Geneza 3:3) ar fi mintit. Am rezerve fata de aceasta interpretare din doua motive logice: daca nu aveau voie sa manance, ce treaba ar fi avut sa se atinga de el? Si, faptul ca Biblia nu noteaza ca EL a cerut sa nu se atinga, nu exclude asemena ca EL nu ar fi zis (Daca NU zic „afara ninge”, asta nu inseamna ca afara nu ninge. Asa am invatat la logica). Dar trecand peste asta, in Geneza 3:6 se spune ca femeia a vazut ca pomul era interesant, a luat din fructul lui si i-a dat si sotului ei. Chiar daca nu a spus „ce bun e fructul acesta!” (desi e foarte probabil sa fi facut asta), insusi gestul ei este un gest mincinos, prin care ii arata lui Adam ca frunctul e bun de fapt.

Porunca 10: Să nu pofteşti casa aproapelui tău, să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău. (Exod 20:17)

Eii, lucru limpede ca omul si-a dorit, a poftit acel fruct.

In concluzie, iata ca un pacat care pare mic nu este deloc asa. In plus, aveau toate conditiile favorabile ascultarii: nu erau flamanzi, nu duceau lipsa de nimic, aveau totul la dispozitie in afara de un pom. Unii zic: „Dar ce mare lucru au facut?!”. Tocmai aici e buba: cu cat incercarea a fost atat de mica, cu atat este mai putin scuzabil pacatul.

Parca ne vine cateodata sa gandim ca daca am fi fost in locul lor nu am fi facut ca si ei. Asa e! Noi nu ne-am fi multumit cu un fruct… cred ca am fi golit pomul! …evident nu le-am fi putut manca pe toate, dar macar ne-am fi batut cu ele.