Hai ca mai copiez aici din cele ce am scris despre dentisti pe facebook. Lectura placuta! Nu radeti de necazul omului!
Din nou la inchizitie
by AlexB on Monday, November 22, 2010 at 9:19pm
…pardon! la dentist…
Inainte sa merg am aranjat treburile cu friends-ii: daca nu mai apar, Denisa sa aprinda o lumanare, Dani sa se ocupe cu fanfara. Dani a zis ca ar fi bine sa las avans cheile de la masina…
Si am plecat… Peste 10 minute eram in cabinet:
– Cum sunteti? Cum va simtiti?
– Momentan bine. Dar as vrea sa va uitati azi si la asta din stanga, jos. Afara cu ea!
– Azi nu. Vom continua cu cea de sus.
– Da’ face figuri!
– Sa faca!
– Da’ ma doare!
– Nu-i ea de vina!
– Deci nu vreti sa faceti santier…
– Nu. Pentru ca atunci o sa inceapa sa va doara cea din dreapta si o sa dati vina pe mine.
Mi-a trebaluit iarasi prin gura. Constat ca mi-am ales o meserie mai faina ca a lui: calculatoarele nu dau din picioare! :))
De data asta mi-a atras atentia o chestie albastra… Dupa ce a terminat nu m-am abtinut sa nu intreb:
– Aia ce-i?
– ?!
– Ala albastru, care-i ca un pistol de lipit…
– Cu ala lipim dintii!
– Aaaa… Am simtit ca ati pus ceva superglue acolo…
– Nu era superglue.
– Pai, asa mirosea. Ca superglue.
– Da. Asa mirostea, numai ca asta e un pic mai scump…
Ahh, ma si gandisem ca data viitoare imi aduc de acasa…
Inainte de despartire, imi amintesc sa intreb:
– Si daca ma mai doare saracia asta din stanga, ce fac?
– Luati un „[…] forte”. (imi scapa numele)
– Imi scrieti va rog pe o fitzuica? Daca nu incepe cu „Microsoft” s-ar putea sa uit…
Oups! Mi-a pierit brusc cheful de povestit pentru ca mi-am dat seama ca minunatia de „[…] forte” a ramas la birou. :((
Sper sa nu-si de seama si maseaua de asta!
Gura-casca. O ora jumate.
by AlexB on Thursday, November 25, 2010 at 7:32pm
Unde? Evident, la noile mele cunostinte…
M-a dat pe mana unui coleg azi. Fara prea multe introduceri, a trecut la treaba…
Oarecum surprins, vad ca imi baga o chestie de cauciuc, albastra (sper ca nu verde) in gura. Aveam sa aflu mai tarziu la ce e buna asta. Asistenta s-a indurat si a taiat o bucata din albastreala in dreptul nasului, probabil pentru ca sa pot servi aer dupa plac.
Doctorul: „Sa nu va speriati daca auziti un zgomot”. (De parca as putea fi mai speriat!)
Se pune si-si vede de treaba: are de scos nervii din cele 4 radacini ale molarului meu. I-a facut film, le-am vazut si eu pe monitor… maaaama, ce incalciruri am in gura!
– Capul pe spate va rog! (in gandul meu: „dar el nu vede ca vreau sa-mi admir maseaua?!”)
In timp ce-mi botrocea in masea povesteste la sefu’ ca „au venit acele, dar mi-a adus [nu stiu de care]. Eu nu folosesc din alea. Cum sa spun ca-s bune, daca nu folosesc?!”. Respect, doctore! De-acum stiu si eu cum sa vorbesc despre IE: „Cum sa spun ca IE e bun daca eu nu folosesc asa ceva?!”
Spre multumirea mea, m-a facut lemn: nu am simtit durere. Cu o alta ocazie, avusesem impresia ca dentistul vrea cu tot dinadinsul sa ma faca astronom. Era vina mea ca uitasem sa-i spun ca imi plac stelele, dar nu si verdele! Dar acestia sunt pe placul meu; la un moment dat a mai bagat niste anestezic, pentru ca avusesem un fulgerica in masea…
Dupa ce termina si imi scoate alea din gura, pot si eu sa vorbesc.
– Pentru ce e cauciucul cel albastru?
– Pentru izolare…
– Aaaa, ca sa nu mai pice rumegus din ala in gat. pricep.
– Aia ca aia… Dar si ca sa nu va cada acid, ca acela arde tot. (ma gandesc: „pffff! daca mi-ar fi cazut pe limba…”)
– Dar aici in spatele capului, ce-am avut?
– ?!?!
– Am auzit ceva ciripind din cand in cand!!!
– Aaa, da! Un aparat cu care masuram lungimea radacinilor.
– Ma temeam ca mi s-a nazarit, atunci ar fi fost de rau.
– Nu. nu. Ati auzit bine. A fost pe bune.
– Am observat ca ati bagat ceva betisoare. Aia e un fel de fier beton?…
– Era cauciuc de fapt. Se pune in canale. Cu pistolul acela am incalzit acolo la 200 grade C. (Ai de capu’ meu!)
– In fine, domn’ doctor… Tot respectul meu! Nu m-a durut!
– V-a durut cand am trecut la cel de-al patrulea canal. Uite, asta l-am lasat la urma. O radacina mai lunga si mai groasa. (mi-o arata pe monitor). N-a mai tinut anestezia, de aceea a fost nevoie de inca una…
– Asta a fost mai problematica… a facut figuri…
– …
– A fost mai incapatanata.
– Cam asa ceva…
– Da… Stiu eu pe cine seamana…
PS. De azi incolo sunt mai ne-nervos…
OUPS! Maine e miercuri!!!
by AlexB on Tuesday, November 30, 2010 at 7:30pm
In pauza de masa am coborat pana la cooperativa. Colo rece de numa’ numa’.
– Iui, da’ rece e la voi, ii zic la vanzatoare.
– Congelator! imi zice.
Reintors in birou, la caldura, ma gandesc „hm. bine ar fi sa stim multumi si pentru ca nu suntem nevoiti sa stam in frig. oare eu de ce o duc asa bine?…” OUPS! maine e miercuri!!!
De cand nu mai are nervi nu m-a mai suparat maseaua. Si-a facut si rodajul, dar… dar maine e miercuri!!!!
Si ce daca-i miercuri? Nici un bai in afara de faptul ca am programare la dentist. :(
Pofta de viata mi-a revenit insa cand mi-am dat seama ca e 1 decembrie, deci s-ar putea sa se amane.
Cu speranta in suflet ma pun si il sun pe doctor:
– Am programare pentru maine. M-a intrebat colegul dvs daca este ok miercuri si am zis ca da. Dar ma gandesc ca i-a scapat ca e 1 decembrie. Sau… (si cu un tremur in voce) sau lucrati si maine?
– Da, lucram.
– Iui. Dar faceti si anestezie de 1 decembrie?
– Da, facem.
– Atunci macar asta e de bine. Multumesc. La revedere.
Anapoda zi – 1 decembrie
by AlexB on Wednesday, December 1, 2010 at 5:29pm
De ce anapoda? Cel putin din trei motive.
In primul rand, in loc sa sarbatoresti, du-te la dentist.
In al doilea rand, in loc sa ninga, ploua cu galeata. Nu numai ca ploua, dar soferii am impresia ca vor sa se ia la intrecere cu melcul. „Baaaaa! Fugiti din calea mea!!! Nu vedeti ca eu ma duc la dentist???”. Intr-o intersectie imi puiaza mintea o idee: pe langa prioritatea de dreapta, ar fi utila prioritate de mers la dentist.
Ajung la omul pe care il cautam:
– Cum sunteti?
– Speriat!
– No! Da’ de ce?
– Asa-s eu. Oridecate ori vin la dentist. Mi-a spus o fata: „asa sunteti voi, barbatii: fricosi.” Dar si eu i-am spus: „Lasa, noi nu ne temem de soricei”.
Surade doctoru’…:
– V-a mai deranjat asta din drepta?
– M-a strans un pic pana si-a facut rodajul. Dar acum este ok.
Ca sa se convinga ii da vreo doua, trei cu un tarnacop din ala de-a lui. Si apoi imi da o veste care mi-a nelinistit si linistea pe care o mai aveam, un al treilea motiv pentru o zi anapoda:
– Azi vom face extractia aia din staga.
– Pfffffffff.
– No. Da’ ce? Mai mult a durat data trecuta ce a facut colegu’. Cu asta una, doua terminam.
– Bine. Dar sa nu carecumva sa-mi scoateti si aia care a crescut a treia oara!
– Nu, nu. Ca inca nu i-am facut nici poza.
– Ma gandesc sa pun o taxa de vizita, ca la moaste. Ca vad ca-i tot chemati pe fiecare in peregrinaj la ea.
Dupa ce ma asigur ca a inteles ca nu-l las sa se atinga de minunatia aia, ma supun la ce va sa fie.
– Atat doar sa nu uitati sa respirati: inspirati, expirati, inspitrati, expirati… ganditi-va la ceva relaxant… e vara, stati tolanit pe plaja… (In sinea mea, ca de vorbit nu mai puteam: „da… si unul imi umbla prin gura cu tot felul de nu stiu ce…”)
In timp ce imi cotrobaia pe la radacinile alea, imi da si definitia anesteziei: „Anestezia = o metoda prin care eliminam durerea, nu si faptul sa nu mai simtim”.
Bun. Deci, daca vreodata o sa fiu nesimtit sau nesimtior, nu se trage de la anestezie.
Si, mai repede decat ma asteptam, a terminat cu mine.
Ma lasa sa-mi revin, apoi imi spune cand sa revin.
– Doriti sa intrebati ceva?
– Nu.
Bine. Nu prea mai aveam chev de vorba, dar cred ca intrebarea lui a fost generata de faptul ca ma holbam de numa’ la ceea ce fusese candva maseaua mea. Analizam foarte atent, ca sa vad daca nu cumva mi-a scos-o si pe aia care a crescut a treia oara.
Fie-i tarana usoara!
PS. Abia astept sa scot pansamentul asta din gura, sa vad daca e acolo minunatia mea… de mi-a scos-o si pe aia, a incurcat-o. :))
Hai ca am ras…Pe bune ca ai talent!
Da… vine inspiratia cand vezi acolo atatea chestii… =))