Asa cum ziceam cu ceva timp in urma, fugind masina sub mine pe unul din drumurile de prin locurile mele de baştină, am zarit in fata mea o bidiganie straniu de ciudata. Ai de mine ce-am strans de ghidon!
Am ami intrebat pe unul, pe altul ce ar putea fi. Si ce sa vezi? Cat ai zice „peşte”, o amică a zis: „Furnicar!”.
M-am bagat pe net, l-am luat la intrebari pe nenea G… si surpriza!!! Exact ăsta a fost! Miră-te, naţie! Mira-s-ar mirarea!
Dupa cum lesne se poate vedea, si ei sunt de mai multe soiuri: ca oamenii. Si negri, si albi: ca oamenii. Si mai teposi, si mai de companie: ca oamenii. Si smeriti, blanzi si blajini: spre deosebire de oameni.
Eu l-am vazut pe cel tepos, din prima poza… Am zis: ca ariciul, intr-un fel. Atata numa’ ca nu avea picioare asa pogane. N-o fi mers destul la sală cel pe care l-am vazut eu… O fi fost vreunul care se indeletniceste mai mult cu calculatoarele, spre deosebire de cel pozat, care pe semne, s-a indeletnicit mai mult cu frigiderul si camara la viata lui…
L-am pus si pe acesta, al doilea, pentru ca sa puteti observa maiestoasa-i coada despre care am spus.
Măh… dar Romania… furnicar?! Cum s-o fi ratacit sarmanul pe aici?! L-or fi aruncat americanii ca pe „colorazi”? N-as crede, ca i-ar fi trebuit si parasuta… Nu stiu! Oricum, furnici avem…
Dar stiu ceva: la acesta nu Adam i-a dat numele.
Foarte tare …
Era clar. De ce a durat aşa mult?
De fapt, da…
…testele ADN. ;))