… dar fain, mă, fain! Excelent.
Am mai vorbit despre acest traseu, doar ca atunci erau noroaie… In schimb, acum am nimerit din prima drumul.:))
Partea putin frustranta este ca, in directia cum am mers eu, tot urci si urci si urci. Iar apoi, cobori dintr-o data, pe portiune scurta, pe drum de tractor. Deci, nu se pune problema de viteza, doar daca vrei sa ajungi repede la spital.
Am reusit sa inregistrez tot traseul de data asta (am plecat cu bateria plina, m-am invatat minte); iata harta.
Si daca tot am fost singur (nu in fiecare zi e sarbatoare sa mergi cu oameni faini), am avut si vreme sa fac cateva poze.
Asa… ca sa intelegi de ce am zis “praf”. Din fericire, nu am intalnit prea multe masini…
Racoare, fain!
Asta e ca sa intelegi de ce am zis “gropi”.
Nu cauta ţânţarii. Pe aceia nu vreau sa-i vad nici in poze, draci impielitati!
Uite o poza si de jos…
Cai la orizont. :D
Coborare… de-ar fi asfalt!
Vedenia impriejurimilor. In stanga coboram, apoi trebuie s-o luam in dreapta.
Drum fain, am mai zis?
Relaxare…
Nu, n-am trecut prin holde. Dar mi-a placut privelistea.
Pentru cei care m-ati intrebat daca trece si tren pe podul acela…
Pista noua de langa Universitate. De-ar fi si de lunga precum e de noua!
Linistea la sfarsitul unui traseu de 35 km.
Si ca sa fie linistea si pacea mai cuprinzatoare, iata panorama. :)
Gata. La somn!
