Am facut o mega-giga-fantastica tura cu bicicleta, dar incarcata de peripetii.
Traseul a fost de 67 de km: Oradea – Oşorhei – Ineu – Botean – Bălaia – Ineu – Husasau – Podgoria – Oradea.
Uite, asa incepe o tura de 67 de km. Linistea dinaintea peripetiilor. :D
Inainte de alte poze, peripetiile despre care ziceam:
1. Nu m-am gandit ca o sa fie drum neasfaltat. Da, imi place salbaticia, dar de data asta chiar imi propusesem ceva mai lejer. Nu-mi iese. Din Blonda Bălaia incolo a fost drum pietruit. Dupa 2-3 km bicicleta era praf si pulbere. La propriu.
2. Dupa ce am iesit din Bălaia am intalnit un domn cu chef de vorba si binevoitor. Mi-a zis ca nici vorba nu am cum sa ajung pe la Salard, ma prinde noaptea si alte amenintari. Mai bine sa intorc inapoi. Nici vorba, zic. Am hotarat, ca daca tot e prafuita bicicleta, o iau peste dealuri si paduri spre Oradea.
3. Intalnite cu o turma de ori. Nu oile sunt problematice, ci cainii! Amenintatori foarte, adica cum cineva pe doua roti le violeaza teritoriul?! Galagios si nenea ciobanul… ca sa-i potoleasca.
– Nu musca, asa-i? in intreb…
– Nu cred ca musca, dar ai grija.
Nu stiu ce simtamant ti-ar inspira un asemenea raspuns, dar la mine a fost ceva asemanator cu nesiguranta. Am vorbit cu cainii, le-am zis ca si eu sunt de la tara defapt… am scapat nevatamat.
4. Spre padure, am intalnit un batranel tare, tare simpatic. Venea dinspre padure cu un tractoras si o remorca incarcata peste poate cu lemne. Incarcatura contrasta cu faptul ca avea doar o mana… Pe langa alte indicatii, imi spune despre existenta unui izvor cu apa „tare, tare buna!”. M-am abatut din drum in cautarea izvorului. Intr-adevar, am gasit izvorul, doar ca apa cred ca era tare, tare buna pentru oi, capre, vaci si alte animale…
5. Probegie prin padure. Drumul care banuiam ca ar trebui sa existe, ei bine, nu l-am gasit de data asta…
6. O pana minunata! Am scos spinele din roata din fata, a facut „pssss” pentru cateva secunde. Stiam ca in 3-4 minute roata va fi moale. Astept, gandidu-ma pe cine cunosc in satul urmator… Minunata zic, pentru ca am mai mers 28 de km fara sa se (prea) dezumfle roata. Este peste puterea mea de intelegere…
7. Ajuns cu bine in Oradea, un frate de la Speranta iese cu speranta din parcarea bisericii, gandind probabil ca o sa pot sa-l ocolesc. Dar decat sa ma ia pe sus masina din spate, am ales sa franez cat pot si sa-i calaresc masina lui. Capota s-a ales cu un semn destul de urat, ce sa-i fac?… N-am patit nimic, exista speranta!
Si acum, dupa atata potopire de vorbe, si cateva poze ca sa vezi ca in ciudata (sau poate datorita) peripetiilor, tura a fost excelenta!
