In toamna lui 2016 publicam pentru publicul larg prima poză cu noi doi. A fost făcută la Muntele Rece, loc ce ne-a rămas în amintire ca un loc special. Niciodată până atunci nu văzusem toamna așa colorată.
Anul 2020 reprezintă pentru noi un an deosebit de frumos: am început o călătorie în trei atunci când Alice a venit în viața noastră.
N-am avut un concediu lung anul acesta și simțeam nevoia să petrecem timp în afara orașului. În momentul în care am văzut un anunț „închiriez casă la munte pe perioadă mai lungă” mintea mi-a puiat un gând: „ce-ar fi să?…”. Anunțul era însoțit de câteva poze, din care una ne înfățișa căsuța care ne-ar fi putut fi „acasa” pentru o perioada.
Am venit, am văzut, ne-a plăcut, am plătit chiria pentru două luni. Atât de mult ne-a plăcut locul, încât ajunși acasă am realizat că avem poze doar de pe afară și nu am fost prea atenți la detalii dinauntru: ce aragaz/cuptor avem, cum e încălzirea, dacă este frigider. Eh, detalii pe care le-am discutat ulterior cu proprietarii; oameni foarte amabili, n-au lasat sa nu ne spuna ca le-am castigat increderea inca de la inceput.
De altfel, cea mai mare grijă a mea a fost să existe conexiune bună la internet, ca să pot lucra.
Pe la mijlocul lui septembrie a început așadar vacanța noastră la munte. „Munte” poate e un pic pretențios spus, iar „vacanță” la fel. Eu am lucrat, dar când faci ce îți place nu ți se pare o greutate lucrul.
Când am venit era totul verde, o zi însorită. Bicicleta abia aștepta s-o ia la goană pe aici. Urma ca aproape în fiecare zi însorită s-o scot la plimbare în pauza de masă.
Pe urmă, după ce terminam lucrul mergeam într-o mică drumeție toți trei. Sunt atâtea poteci în zonă încât în fiecare zi am mers în același loc: Loc nou. Mereu am văzut ceva nou!
Curtea noastră
Intrucat nu (prea) aveam garduri care sa ne delimiteze curtea, ne-am simtit liberi sa credem ca ea este ceea ce vedem de pe terasa casei. Adica, cam ce se vede in pozele de mai jos.
In zile cu scoala, dimineata copiii mergeau la scoala pe cararea de langa casa.
Mâncare specifică
In aceasta periaoda, desi cam trecuse vremea lor ne-am delectat cu multe ciuperci: de la pretiosii hribi pana la banalele ghebe. Pe langa acestea, vinetele si ardeii copti pe plita la foc afara, precum cartofii si porumbul copti in jar ne vor ramane in amintire ca ceva ce nu putem face la bloc. Ah, si scrijelele! Stii ce-s alea?
Alt gust are mâncarea când ai cules ciupercile tu însuți personal, iar pizza funghi porcini cu hribi proaspeti facuta de sotia mea este de neinlocuit!
Merisoare si afine am mancat pe saturate la fata locului, in Dobrin, ocazie cu care ne-am amintit de fabuloasa drumetie la Pietrele Albe.
Si sa nu uitam zacusca mancata sus, la Dobrin. Niciodata nu a fost zacusca mai gustoasa!
Trebuie sa spun si ca vecinii – fara exceptie – ne-au spus ca ne putem servi de la pomii lor cu mere, pere, nuci. De asemenea, zmeura câtă vrem, „căci oricum se strică”. Ne-au daruit sirop de muguri de brad, dulceata de merisoare si oua proaspete. La schimb, au primit miere de albine.
Mi-a plăcut mult felul de a fi al oamenilor. Poate pentru că-s mai rari, sunt mai faini. Sau poate ca toti sunt cumsecade până ai de-a face cu ei. Una peste alta, de la fiecare ai ce învăța. Îmi plăcea să stau cu fiecare de vorbă, să aflu câte ceva despre zonele localității. Astfel am auzit despre Dobrin, Râșca, Păltinei, Dodești, Mănăstire. Pe unele din aceste zone, fiind mai departe de casa care ne-a fost acasă pentru 2 luni, le-am vizitat făcând și un pic de auto-turism duminica.
Voi lăsa câteva poze din fiecare loc, căci fiecare a fost deosebit:
Păltinei
Paltinei era cel mai apropiat catun de casa noastra. Cele mai multe plimbari – atat pe jos, cat si cu bicicleta – au fost pe aici.
Una din turele cu bicla facute aici, coborand de la varful Păltineiului (asa mi-a zis un localnic ca s-ar numi):
Dobrin
Dobrin este un catun de casute locuite vara, cand animalele sunt sus, la munte. Este mai sus, ca altitudine, si mai departe ca distanta. Am avut placerea sa ne petrecem o duminica aici.
Râșca
Rasca ne-a ramas in amintire ca un catun de case cu o bisericuta care se vede tare fain de pe dealurile din jur.
Dodești
La Dodesti am fost in doua zile consecutive. Au fost cele mai colorate zile de toamna, explozia de culori fiind o adevarata incantare pentru ochi.
Am zis ca-i musai sa fac si o tura cu bicicleta aici:
Muntele Rece prin ochii Laviniei
Deoarece sotia e mai prietena cu literele decat mine, musai sa pun si cateva poze facute de ea si descrierile aferente:
Lumea netulburata
“numa’ stăm și ne gândim ce să facem…”
A venit vremea lor! Vremea culorilor si a serilor lungi, a ploilor linistite si a statului langa foc la povesti de toamna…
A mai ramas putin rosu de la cirese, si cu putin galben din soare, putin verde din vara si maroniu de la pamantul care tinde spre cer. Doamne, cine ar putea picta mai frumos ca Tine?
E calm, e liniște și culoare de toamnă.
1 noiembrie cum s-ar zice. Zi de adunat caldura si culoare pentru cele ce vor urma 
Concluzie
A fost cea mai frumoasă toamnă în trei de până acum!
Atât de mult ne-a plăcut acest loc încât ne-am cumpărat un petec de pământ aici. Visăm ca în viitorul cât mai apropiat să avem aici un locșor la care să venim ca acasă.
La revedere, Muntele Rece! Sa ne regasim bine, sanatosi si voiosi!
(cu multumiri lui Ionica pentru video cu drona)
