Textul din 2 Împărați 6:23 este adesea interpretat ca o concluzie triumfătoare: gestul de bunătate al împăratului lui Israel, care îi hrănește și eliberează pe sirienii capturați, ar fi dus la o pace durabilă între cele două națiuni. Uneori se sugerează că acești inamici au fost atât de impresionați de mila arătată, încât nu au mai atacat niciodată Israelul.
Împăratul lui Israel le-a dat un prânz mare, și ei au mâncat și au băut; apoi le-a dat drumul, și au plecat la stăpânul lor. Și oștile sirienilor nu s-au mai întors pe ținutul lui Israel. 2 Imparati 6:23
Oridecâte ori mi se dă ocazia, subliniez următorul lucru: Nu s-au mai întors în Israel pâââââână în versetul următor. Atât a durat!
Căci fix în versetul ce urmează, descoperim o realitate cu totul diferită: „După aceea, Ben-Hadad, împăratul Siriei, și-a strâns toată oștirea, s-a suit și a împresurat Samaria” (2 Împărați 6:24).
Iacov 1:2 ne învață că încercările pot fi privite ca oportunități de creștere și întărire a credinței, iar bucuria în mijlocul lor este o dovadă a încrederii noastre în planul lui Dumnezeu. Această atitudine este esențială pentru a depăși provocările cu care ne confruntăm în viață.
Partea interesanta este ca in unele traduceri apare termenul „incercari”, in altele „ispite”.
Frații mei, să priviți ca o mare bucurie cînd treceți prin felurite încercări. (Cornilescu) Toată bucuria să v’o puneți în seamă, fraților, când dați de felurite ispite. (Barolomeu Anania) Socotiți ca o mare bucurie, frații mei, când treceți prin felurite ispite. (GBVN) Să considerați ca o mare bucurie, frații mei, când treceți prin diferite încercări. (Romano-Catolica) Socotiți totul a fi bucurie, frații mei, când cădeți în diverse ispitiri. (Fidela) My brethren, count it all joy when ye fall into divers temptations. (King James)
Iacov 1:2
Probabil ca observatia ca termenul „peirasmos” poate fi tradus atât ca „încercare”, cât și ca „ispită” ne pune intr-o asa incurcatura incat in Lectiile Scolii de Sabat din 15 octombrie 2024 se doreste a se clarifica acest lucru prin intrebarea „De ce este greșit să spunem că Dumnezeu trimite încercări și ispite?„. Dupa ce am auzit atatea predici in care ni se spunea cat de importante sunt incercarile in viata noastra, recunosc ca m-a intrigat aceasta intrebare.
N-am putea spune ca versetul din Evrei 4:9 este un verset controversat, dar cu siguranță că interpretările și aplicațiile care i se fac sunt dintre cele mai controversate.
„Rămâne, dar, o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.”
În anul morții împăratului Ozia, am văzut pe Domnul șezând pe un scaun de domnie foarte înalt, și poalele mantiei Lui umpleau Templul. Serafimii stăteau deasupra Lui, și fiecare avea șase aripi: cu două își acopereau fața, cu două își acopereau picioarele, și cu două zburau.
Isaia 6:1-2
Nu este bine sa mergi la biserica imbracat in camasa cu maneca scurta. De ce? Pentru ca in fata lui Dumnezeu trebuie sa venim cu reverenta. Asta implica sa avem si camasi cu maneci lungi, ca sa avem mainile acoperite. Caci iata si heruvimii cum se prezinta in fata Lui: se acopera!
Asa am auzit de multe ori folosindu-se de acest text…
Unii ne sugereaza mereu ca in Romani 9 este vorba despre predestinare: Dumnezeu ii predestineaza pe unii pentru mantuire si, de la sine inteles, pe altii pentru pierzare. Argumentele aduse in acest capitol precum „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urat” si impietrirea inimii lui Faraon sunt indestulatoare spun acestia.
Pe de alta parte, cei care nu pot accepta predestinarea au replici bine invatate, precum:
Dumnezeu stia ca Iacov va fi bun, de aceea l-a ales pe el
Dumnezeu stia de la inceput ce fel de om este Faraon, de aceea a putut vorbi despre el asa
Dumnezeu ofera mantuirea tuturor oamenilor, El ii cheama pe toti
Alegerea ii apartine omului, mantuirea trebuie acceptata de cei care doresc
Să nu ne mai judecăm, dar, unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu faceţi nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire.
Romani 14:13
Nu de putine ori cand cineva vrea sa-si impuna o parere sau o practica in biserica apeleaza la aceest verset, aplicandu-l asa: Daca tu nu faci cum cred eu ca ar trebui facut, atunci eu ma voi poticni. Si iata ce spune Scriptura despre cel ce este o poticnire pentru fratele sau!
Ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, când au văzut lucrul acesta, au zis: „Doamne, vrei să poruncim să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie?” (Luca 9:54)
Daca atunci cand face cineva referire la acest verset intrebi la ce intamplare cu Ilie se refera, vei fi surprins cata lume considera ca este vorba despre focul venit asupra jerfei de pe Muntele Carmel, atunci cand Ilie s-a rugat pentru asta.
Dar versetul nu se refera la asta, ci la alta intamplare din timpul lui Ilie. Iti las bucuria sa descoperi contextul de acolo, voi cita doar partea cu focul:
Am vazut ca termenul „încredinţare” in versetul de mai sus naste tot felul de teorii. Chiar am auzit in mai multe predici pusa intrebarea „Care este diferenta dintre incredintare si credinta?”, iar apoi ni se explica in cuvinte foarte frumoase ce este incredintarea: ba ca se refera la convingere personala, ba ca este o incredere puternica ca ceea ce faci este bine, ba ca este vorba despre constiinta. Oricum, ideea este ca incredintarea este diferita de credinta (am auzit de cateva ori chiar spunandu-se „este o maaaaare diferenta intre ele”).
Apoi, pentru ca prezentarea sa fie si mai fascinanta, se trece de la singularul „incredintare” din verset la plurarul „incredintari„. Ni se spune ca ar exista unele pacate care sunt relativizate de unele „incredintari” personale: pentru unul s-ar putea sa fie pacat, pentru altul s-ar putea sa nu fie pacat. Principiul are valabilitate generala, zice; iar incredintarile au valabilitate personala.
In fine, am mai vazut ca unii citeaza gresit acest verset: „Tot ce vine din incredintare nu este pacat”. Ceea ce este o eroare logica, nu doar o citare gresita.
Cumva, insa, de fiecare data vorbitorul uita de definitia consacrata a credintei din Evrei 11:1: Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. Din acest verset imi dau seama ca termenii cel mult se completeaza, se explica unul pe altul, nu ca ar fi „o maaaare diferenta” intre ei.
Am fost la o masa unde un frate penticostal explica comesenilor ca pentru el este pacat sa manance carne de porc, caci are aceasta incredintare. Daca nu ar avea-o, nu considera ca ar fi pacat. La care cineva de la masa i-a spus: „Dar sarmale ai mancat…”. El, usor nedumerit: „Dar erau cu carne de porc?…”. Zice sora: „Da!”. Si-atunci am vazut cum functioneaza principiul acesta cu incredintarea personala: „Ei, bine. Eu am avut incredintarea ca nu-s cu carne de porc.”.
Cel ce suferă are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atotputernic.
Iov 6:14 (traducerea Dumitru Cornilescu)
Cand vine vorba despre diferente de traducere, gasesc acest text ca fiind unul reprezentativ. Dupa cum am mai zis, eu folosesc traducerea GBV („cu triunghi”) traducere care surprinde alte nuante ale unor versete. Uneori, nu este vorba doar de nuanta, ci chiar de alt sens. In timp ce credinciosii din cercul meu folosesc in general traducerea Dumitru Cornilescu, eu folosind GBV am dintr-o data doua puncte de vedere, doua nuante ale textului.
„Cine eşti Tu, Doamne?”, a răspuns el. Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.” Faptele Apostolilor 9:5
Am căzut cu toţii la pământ; şi eu am auzit un glas care-mi zicea în limba evreiască: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti? Îţi este greu să arunci cu piciorul înapoi în vârful unui ţepuş.” Faptele Apostolilor 26:14
Mereu am auzit in predici (unele chiar foarte frumoase) ca aici este o intrebare: „Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş?”. De obicei se explica ca aceasta „intrebare” i-a fost pusa lui Saul pentru a-l constientiza ce grea va fi viata daca-L va accepta pe Christos si apoi se fac unele aplicatii pentru noi azi.
De remarcat insa ca in text nu este o intrebare, ci o constatare, o afirmatie! In ambele texte, in Bibliile verificate de mine, fraza este mereu afirmativa, nu interogativa. Inlaturarea acestei confuzii nu neaparat anuleaza concluziile. Dar este bine sa fim atenti la orice frantura de slova din Cuvant. Uneori, textul capata noi intelesuri cand observam aceste amanunte.
Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin grădină în răcoarea zilei: şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.
Geneza 3:8
Multi inteleg ca expresia „racoarea zilei” din acest verset se refera la dimineata. De multe ori am auzit folosindu-se expresia „racoarea diminetii”. De unde si pana unde, nu stiu! De ce dimineata si nu seara?
Sa ne amintim contextul: – Dumnezeu spusese omului sa nu manance din Pomul cunostintei binelui si raului – Dumnezeu a spus ca in ziua in care omul va manca din pom, in aceeasi zi va muri – Omul mananca din pom – Dumnezeu il cauta pe om in racoarea zilei – Omul trebuia sa moara, dar s-a gasit o solutie: moare un miel in locul lui (prima jertfa) – Dumnezeu ii face omului haine din piele, pentru ca omul isi pierduse haina de lumina
Acest site foloseste cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunturi si pentru a analiza traficul. Daca folosesti acest site, esti de acord cu utilizarea cookie-urilor. Afla mai multeAccept
Privacy & Cookies Policy
Privacy Overview
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these cookies, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are as essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may have an effect on your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.
