Mai cititi cateva povestiri pe care le-am scris pe facebook cu ocazia mersului pe la dentist.
Un alt inceput
by AlexB on Tuesday, December 7, 2010 at 9:20pm
In lumea asta controversata… oups. Reverberatii. Scuzati.
Am ajuns din nou acolo unde se merge aproape cu aceeasi bucurie ca si la Auschwitz. Ma intampina omul meu:
– Cum sunteti?
– Cum am mai spus: speriat!
– Da’ cum??? Am crezut ca am rezolvat asta data trecuta!
– NU! Se reseteaza de fiecare data cand vin…
– Asa deci…
– Cand eram mic, eram convins ca scaunul de la frizer e cel mai rau loc pe fata pamantului. Acuma cred ca, probabil, doar scaunul electric ma sperie mai mult decat acesta… (intre timp, cu ‘mare’ tragere de inima m-am asezat in ‘jiltz’, ca un cumsecade musafir, simtindu-ma totusi de-al casei de-acuma)
– Ce facem azi?
– Dvs. stiti! (ma gandesc: „eu m-as duce acasa!”)
– O sa facem azi […].
– CE faceti?!
– Bine! (si completeaza mesajul verbal cu cel non-verbal dand din mana a ‘ce treaba ai tu?’)
– Faceti ce vreti doar sa nu va atingeti de cea care a crescut a treia oara.
– Gura mare!
Nu stiu de unde a rasarit o alta asistenta. Ii prezinta si ei dintele meu care a crescut a treia oara. Natural, doctoru’ ii da o alta denumire. Neimportant pentru mine cum il denumeste el. Pfff, si am uitat sa stabilesc taxa…
Dupa ce isi vede el de treaba (wow! chiar nu ma doare deloc) si termina, ma elibereaza si pot chiar sa si vorbesc!
– Aveti aici ceva unealta care este ca un picamer…
– Da? (parca nu ar sti!)
– Da! Nu face mare bai, doar ca tremura imaginea…
– He he!
– Dar imi place mai mult cand lucrati cu ochelarii aceia mai mici.
– ?!
– Este mai interesant. Vad si eu in ei ce faceti acolo… Se vede ca si in oglinda.
– In viziera nu vedeti asa bine?
– Nu. : (
– Data viitoare, cu Dan o sa va intalniti…
– Dan este cel cu radacinile?
– Cu canalele. (ma correcteaza)
– Geologu’.
– Exact.
Ma anunta de asemenea ca a terminat cu zidirea maselei din dreapta. Gata plomba.
Iar eu va anunt ca gata cu povestitul de la dentist. Ajunge revista. Nu tin neaparat sa scriu carte.
PS. Sa mi-o folosesc sanatos!
In loc de epilog
by AlexB
Oare de ce acceptam sa suferim durere luni de zie la rand, iar cand totusi esti obligat sa mergi la dentist ai dorinta sa nu simti nimic cand iti lucreaza?
Din de punct de vedere este avantajos sa amani vizita la stomatolog? In orice caz, din punct de vedere financiar, categoric NU!
PS. Majoritatea textelor au fost scrise sub influenta anestezicelor, asa ca fiti intelegatori…
Ca sa aiba si el ce citi!
Cand a vazut Dani ce am de gand sa fac, a zis:
– Ce bucuros o sa fie dentistu’ cand termina cu tine! „Am scapat de nebunul ala!” Crazy people!
Zic:
– Oricum n-o sa fie asa bucuros ca si mine!
Ce-am facut? Am tiparit pe hartie toate acele scrise despre dentisti, le-am legat intr-o minicarticica si i-am dus-o:
– Asa! Sa cititi si dvs! Si daca vreti o puteti pune si pe hol sa citeasca oamenii ceva la subiect, nu tot „Descopera” si nu mai stiu ce le-ati pus acolo.
PS. Cand m-am dus inspre cabinet era un ger de era sa-mi inghete urechile sub caciula. Cand m-am intors, abia la birou mi-am dat seama ca nu-mi pusesem caciula la intoarcere. Oare de ce?
LOL! Am prins drag de scris!
Am trecut iar pe la „celalalt birou”. Am fost intampinat in hol de domnu’ dentistu:
– Cum sunteti?
– Speriat.
– Bine. Dar sa stiti ca ne-am distrat bine 3 zile de ce ati scris.
Si a intrat inauntru, Mai am un pic de astepat.
Iata ca apare si acea doctorita care saptamana trecuta mi-a zis ca nu ma lasa sa plec pana nu promit ca-i aduc si ei o copie. Si musai a fost sa promit. Acum aveam implininirea pomisiunii la mine.
– Am adus!
– Da? oooooo, ce fain. V-a spus dl doctor? La fiecare tot citeste din ea! I-a placut mult!
– Da? Pai, vad ca nu a pus-o aici ca sa citeasca oamenii… : (
– Nuuu!!! ca se teme sa nu ramana fara ea!
Se deschide usa ‘iadului’ si mi se face de cunoscut ca-i randul meu. Colo ma si anunta asistentul:
– Va facem vedeta! Trimitem la revista!!!
– Taci, mah!!! zic in gandul meu.
Ma asez pe scaun, mi se pune barbetica respectiva, vine doctorul sa se apuce de treaba:
– Stati, stati, stati!
– ???
– Stati sa-mi iau inima in dinti!
– Asa e mai greu…
– Da… Tot imi spuneti „gura mare, gura mare”, dar ce fac daca-mi scap inima din dinti?
Bun, se pune pe treaba. Si lucreaza, si lucreaza, si lucreaza, si la sfarsit termina.
– Cat trebuie sa platesc?
– Astazi nu trebuie. Este din partea cabinetului.
– Ce?! Cadou de mos craciun?
– Nuuuu! Pentru distractia pe care ne-ati facut-o cu povestea aceea.
– Pai, asa sa tot scriu!
PS. I-o trebuie si in format electronic. Astia chiar vor s-o dea la nu stiu ce revista?!
:) imi plac povestile cu dintisori ca la fetite povestile cu printese, cand apare partea a IV-a? sau trebuie sa asteptam sa ti se mai carieze vre-un dinte :P
bucuria ta de a citi povesti cu dinti nu este un motiv suficient pentru a merge la inchizitie inainte de vreme.