Am luat un taxi de curand. Pentru ca si ei trebuie sa-si ia partea lor, nu?
Printre altele mi-am exprimat uimirea cum stie un taximetrist toate strazile in oras. Ohooooo, si atunci sa vezi cate a avut taximetristul sa-mi povesteasca:
„Acuma-s 20 de ani cand am inceput taximetria nu stiam decat o mica parte din oras. Tin minte si acum cand a venit primul clienti si ce emotiat am fost! A urcat in masina si a zis sa-l duc la primarie. La primarie! Stiu unde-i primaria! E bine!
Apoi am stat la primarie in statia de taxi-uri… A venit al doilea client. Aceleasi emotii: oare o sa-l stiu duce unde vrea? Voia la gara. Da, stiam unde e gara! Oooo, e faina taximetria! Nu-i greu!
La gara, am stat iarasi in statia de taxiuri. A venit un al treilea client. De data asta eram mai curajos. Mi-a spus sa-l duc pe Strada Copacilor. Ce? Ce strada? A cui?! N-am stiut, dar m-a ajutat clientul…
Pana am invatat cat de cat orasul, stateam in masina cu harta in brate. Nu pierdeam timpul. Luam o parte din oras, studiam, memoram strazile. Chiar si acasa mancam seara cu harta langa mine. Nu ma uitam la TV, mereu invatam strazi.
Azi… azi nu e asa… Vin tinerei, se angajeaza ca taximetristi, sunt smecheri ca au GPS-uri… Dar sa vad eu ce se fac daca se defecteaza ceva. Toata ziua stau si se joaca pe tableta, se uita pe youtube, iar peste o luna sau doua pleaca… Vad ca taximetria nu-i o joaca, totusi.”
Aceasta este povestea pe care mi-a spus-o acest om. O spunea cu incantare, zicea ca ar putea scrie o carte cu cate păţanii are.
Si stau acum si ma gandesc:
Oare nu cu mult mai multa grija ar trebui studiata Harta de catre cei care zic ca indruma oamenii spre Cer? Sau ii fura si pe ei tabletele, youtube-ul si/sau tv-ul?…
„Ei”, (de ce nu?), „noi”…
