Sorţul în Biblie

Biblia ne spune ca sortul poate fi folosit pentru urmatoarele scopuri generale:

• revelarea voii lui Dumnezeu: „Se aruncă sorţul în poala hainei, dar orice hotărâre vine de la Domnul.” (Proverbe 16:33)
• evitarea neintelegerilor: „Sorţul pune capăt neînţelegerilor şi hotărăşte între cei puternici.” (Proverbe 18:18)

Sortul a fost poruncit de Dumnezeu si reglementat prin lege doar in doua cazuri:

• alegerea tapilor la Ziua Ispasirii, care dintre cei doi sa fie pentru Domnul si care pentru Azazel: „Aaron să arunce sorţi pentru cei doi ţapi: un sorţ pentru Domnul şi un sorţ pentru Azazel.” (Levitic 16:8)
• impartirea tarii Canaan: „Dar împărţirea ţării să se facă prin sorţi; s-o ia în stăpânire după numele seminţiilor părinţilor lor.” (Numeri 26:55)

Probabil ca avand ca baza aceste legi, s-a extins folosirea lui si in alte cazuri in care nu a fost poruncit. Desigur, asa cum zicea in Proverbe, a fost o metoda buna in multe cazuri. Pentru a vedea in ce cazuri s-a folosit tragerea la sorti, am cautat in Biblie toate versetele care vorbesc despre sort (limba romana, traducerea lui Dumitru Cornilescu).

Iata cazurile pe care le-am gasit, in ordinea in care apar ele in Biblie

1. Alegerea tapilor din Ziua Ispasirii: Levitic 16:8-10.

2. Impartirea tarii Canaan si a mostenirii: Numeri 26:55, 26:56, 33:54, 34:13, 36:2-3; Iosua 13:6, 14:2, 15:1, 16:1, 17:1-2, 14, 17, 18:6, 8, 10, 11, 19:1, 10, 17, 24, 32, 40, 51; 21:4-6, 21:8, 10, 20, 40, 23:4; Judecatori 1:3, 18:1; 1 Cronici 6:54, 61, 63, 65; Neemia 11:1; Psalmii 16:5-6, 105:11; Isaia 34:17; Ezechiel 45:1, 47:22, 48:29; Mica 2:5.

3. Descoperirea unei persoane:

• Acan, cand a pacatuit: Iosua 7:14-18
• Saul, care fusese ales imparat: 1 Samuel 10:20-21
• Ionatan, cand a calcat juramantul lui Saul: 1 Samuel 14:41-42
• Iona, cand a cauzat furtuna care a venit peste corabie: Iona 1:7

4. Ordinea in care sa se faca o actiune:

• Razboi impotriva cetatii Ghibea: Judecatori 20:9 (Judecatori 20:18 – Nu mi-e clar de aici daca propunerea din versetul 9 a ramas doar la stadiul de propunere sau daca se refera ca Domnul a raspuns prin sorti; probabil a doua varianta)
• Slujba preoteasca la Templu (preotii erau impartiti in mai multe grupuri, slujind pe rand): 1 Cronici 24:5-7, 31; Luca 1:9
• Muzica la Templu (cantaretii erau impartiti in 24 de grupuri, slujind pe rand): 1 Cronici 25:8-9
• Slujba usierilor la Templu: 1 Cronici 26:13-14
• Asigurarea lemnelor pentru jertfe: Neemia 10:34
• Exceptie: sublinierea alegerii la intamplare („unele dupa altele”, fara a avea importanta in ce ordine): Ezechiel 24:6

5. Ritual pagan inrudit cu ghicirea si prezicerea viitorului: Estera 3:7, 9:24; Ezechiel 21:22

6. Impartirea la intamplare a unor bunuri sau persoane, fara a se astepta calauzire divina: Psalmii 22:18; Ioel 3:3; Obadia 1:11; Naum 3:10; Matei 27:35; Marcu 15:24; Luca 23:34; Ioan 19:24

7. Alegerea sau condamnarea cuiva:

• Matia ales ca apostol: Faptele Apostolilor 1:26
• Simon vrajitorul este condamnat: Faptele Apostolilor 8:21 (nu prin tragere la sort, ci accentuand ca nu are „nici parte, nici sort”)

Am facut acesta cautare pentru ca mai de multe ori am auzit pusa intrebarea: „De ce nu se face in Biserica alegerea in slujba a cuiva asa cum s-a facut in Biblie?”. Desigur, intrebarea pornea de la pasajul din Fapte 1:26, unde se vorbeste despre alegerea lui Matia, dar nu o data am auzit formularea „cum spune Biblia”, lasandu-se impresia ca asa porunceste Biblia.

Inainte de a discuta cazul lui Matia, asa cum il inteleg eu, as vrea sa notez cateva cazuri din viata cand oamenii, sau simt ca Dumnezeu poate raspunde prin sort, sau pur si simplu simt ca sortul evita unele neintelegeri (de fapt cartea Proverbelor vorbeste despre viata noastra de zi cu zi):

• am auzit de un caz cand o familie impreuna cu pastorul s-au rugat si apoi au tras la sorti pentru a stabili care dintre copii ramane acasa cu parintii si care se muta; ii cunosc personal, si ambele parti sunt multumite simtind ca Domnul le-a raspuns.
• la firma, ne-am mutat odata in alt birou; a fost foarte usor si practic ca locurile din birou sa ni le distribuim prin tragere la sorti
• nu o data am participat la taberele crestine de tineret la impartirea prin tragere la sorti in grupuri pentru discutii si activitati sau in echipe pentru unele jocuri; nu imi amintesc ca cineva sa fi pus vreodata vina pe sort, cum ca nu ar fi functionat bine
• chiar si copiii uneori isi impart frateste lucrurile prin tragere la sorti; in familie am fost incurajatati de parinti, prin diferite metode, sa tragem la sorti cand aveam de impartit ceva si nu era cum sa nu fii bucuros de partea care-ti cadea, pentru ca eram invatati sa le impartim astfel incat sa fie la fel.

Vedem deci ca sunt cazuri cand oamenii credinciosi folosesc si azi, intr-un fel sau altul, tragerea la sorti.

Acum, in cazul lui Matia, am remarcat urmatoarele:

1. Nu avem in Biblie nici o porunca/lege care sa legifereze alegerea, chemarea sau confirmarea cuiva in slujba Domnului prin tragere la sorti.
2. Este un caz singular in Biblie, nicaieri altundeva chemarea/confirmarea cuiva in slujba Domnului nu s-a facut in acest fel. Chiar in cazurile in care cineva a fost descoperit prin sort, persoana in cauza nu a fost aleasa prin sort. Acan, Ionatan si Iona nu au pacatuit pentru ca asa au fost predestinati prin sorti, ci au fost descoperiti prin sorti dupa ce au pacatuit. Nici chiar Saul nu a fost ales prin sort, el fusese deja uns de catre Samuel inainte de tragerea la sorti. Tragerea la sorti, si in acest caz, doar a aratat cine a fost persoana aleasa.
3. Cei prezenti au ales doua persoane din 120, cati erau la adunarea respectiva (Fapte 1:15). Cum i-au ales pe acesti doi? Nu prin tragere la sorti, ci au fost niste conditii de indeplinit (Fapte 1:21-22) si cred ca au fost niste discutii acolo… Domnul a aratat care este cea mai potrivita persoana din cele doua propuse de ucenici, in baza conditiilor puse de ei. Nu vreau sa zic ca i-au ales gresit, ca nu au pus conditiile care trebuie; cred ca Petru a fost inspirat cand a propus asta. Dar Domnul a ales intre cei doi propusi.
4. Daca doar o persoana ar fi indeplinit conditiile, ar mai fi fost nevoie de tragere la sorti? Bunul simt ne spune ca nu. Ar fi fost ei vinovati ca nu au facut „cum spune Biblia” alegand acea persoana?
5. Sortul nu a fost un scop in sine (ca si cum nu s-ar fi putut alfel), ci o metoda prin care ei au cautat atunci calauzirea Domnului. Biblia nu ne spune ca au gresit, dar nici nu face din asta o norma. Biblia ne arata si care sunt azi conditiile pe care trebuie sa le indeplineaca cineva care poate fi ales in slujba Domnului. Nu consider ca ar fi gresit ca, in cazul in care procesul de alegere a unor slujitori (prin discutii si vot deschis/secret) ar duce la doua-trei persoane cu numar egal voturi, sa se faca se traga la sorti intre cei doi. In acelasi mod, nu consider ca e gresita metoda care se foloseste de obicei (discutii + vot).
6. Dupa ce au primit Duhul Sfant, una din lucrarile Lui fiind calauzirea credinciosilor, nu se mai spune in Biblie ca ucenicii ar fi folosit aceasta metoda. Sa fie oare o coincidenta?
7. Dumnezeu vorbeste cand intr-un fel, cand intr-altul (Iov 33:14). Daca suntem dispusi sa tragem la sorti pentru o anumita chestiune si dorim ca Dumnezeu sa ne raspunda, sa avem seriozitatea pe care o impune chestiunea respectiva. Si dupa ce am tras la sorti, sa-L ascultam urmand voia Sa pe care ne-a descoperit-o.