Cand am intrebat-o pe Alice unde locuieste Dumnezeu, mi-a spus simplu: „In ceruri. Sus, sus!”. Si era multumita cu acest raspuns pana cand i-au venit alte intrebari care incep cu „De ce?” si „Cum?”. Si-atunci am realizat inca o data – daca mai era nevoie – ca raspunsul la aceasta intrebare simpla nu-l putem cuprinde cu mintea noastra marginita.
Sfantul Apostol Pavel ne spune ca Dumnezeu este „Singurul care are nemurirea, care locuiește într-o lumină de care nu poți să te apropii.” (1 Timotei 6:16). In Scripturi, aceasta „lumina de care nu te poti apropia” este denumita „Slava lui Dumnezeu”.
Pentru prima data in Biblie se vorbeste despre Slava lui Dumnezeu cu ocazia iesirii israelitilor din Egipt. In repetate randuri Dumnezeu le „promite” egiptenilor ca vor vedea Slava Lui. Dupa inecarea lor in Marea Rosie, aceasta nimicire a railor este atribuita Slavei lui Dumnezeu: „Atunci Moise și copiii lui Israel au cântat Domnului cântarea aceasta. Ei au zis: „Voi cânta Domnului, căci Și-a arătat slava: a năpustit în mare pe cal și pe călăreț.” (Exod 15:1)
Chiar oamenii credinciosi au simtit ca nu pot sta in prezenta Slavei Domnului. Dupa ce a venit in contact cu aceasta Slava, Ezechiel relateaza: „M-am sculat și m-am dus în vale; și iată că slava Domnului s-a arătat acolo așa cum o văzusem la râul Chebar. Atunci am căzut cu fața la pământ.” (Ezechiel 3:23). De asemenea, ne este binecunoscuta reactia lui Isaia dupa ce L-a vazut pe Dumnezeu in Slava Sa: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, și am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oștirilor!” (Isaia 6:5)
In Psalmul 24, Dumnezeu este numit „Imparatul Slavei”, iar in 1 Corinteni 2:8 Isus este numit „Domnul Slavei”. In ambele cazuri se foloseste o inversiune pentru a sublinia Slava.
Acum 3500 de ani
A fost un om, Moise, care si-a exprimat o dorinta Domnului: „Arată-mi slava Ta!” (Exod 33:18). Tot in acea vreme, Dumnezeu ii spusese lui Moise sa spuna poporului: „Să-Mi facă un Locaș Sfânt, și Eu voi locui în mijlocul lor.” (Exod 25:8).
Cum adica Dumnezeu, Cel care locuieste intr-o lumina de care nu te poti apropia, alege sa se apropie de un popor si sa locuiasca in mijlocul lui? Este ceva ce nu putem cuprinde cu mintea noastra, dar Biblia ne da cateva informatii despre cum s-a realizat acest lucru.
Dupa ce Moise a facut Locasul Sfant pe care-l cerea Dumnezeu si dupa ce a pus toate la locul lor, iata ce s-a intamplat: Astfel a isprăvit Moise lucrarea. Atunci norul a acoperit Cortul întâlnirii, și slava Domnului a umplut Cortul. Moise nu putea să intre în Cortul întâlnirii, pentru că norul stătea deasupra lui, și slava Domnului umplea Cortul. (Exod 40:33-35).
Ce era acest cort? Ce continea el? Cum locuia Dumnezeu in el? Ne putem face o slaba idee daca observam unele din denumirile pe care le purtau acestea:
- Cortul mărturiei: Moise a pus toiegele înaintea Domnului, în Cortul mărturiei. (Numeri 17:7)
- Chivotul mărturiei: Acolo Mă voi întâlni cu tine; și de la înălțimea capacului ispășirii, dintre cei doi heruvimi așezați pe chivotul mărturiei, îți voi da toate poruncile Mele pentru copiii lui Israel. (Exodul 25:22)
- Tablele mărturiei: Moise s-a întors și s-a coborât de pe munte, cu cele două table ale mărturiei în mână. Tablele erau scrise pe amândouă părțile, pe o parte și pe alta. Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu, și scrisul era scrisul lui Dumnezeu, săpat pe table. (Exod 32:15-16)
- Mărturia: Domnul a scris pe table ce fusese scris pe cele dintâi, cele zece porunci care vă fuseseră spuse pe munte (Deuteronom 10:4).
Asadar, in jurul Mărturiei, care era in inima cortului, erau toate: Marturia era scrisa pe tablele marturiei, tablele erau in chivotul marturiei, chivotul era in cortul marturiei. Notabil este ca aceasta Marturie era scrisa de Insusi Dumnezeu, iar cand El l-a chemat pe Moise sa i-o dea, Slava Lui s-a manifestat in mod deosebit: Slava Domnului s-a așezat pe muntele Sinai, și norul l-a acoperit timp de șase zile. În ziua a șaptea, Domnul a chemat pe Moise din mijlocul norului. (Exodul 24:16)
Sintagma „Cele 10 porunci” folosita in Deuteronom 10:4, in original este „Cele zece Cuvinte”. De aici avem denumirea de Decalog. Aceste Zece Cuvinte sunt reprezentarea scrisa a lui Dumnezeu, erau puse intr-un loc de care nu te poti apropia. Daca Uza a facut incumetarea sa sprijine chivotul, a fost rupt pe loc; cand unii curiosi s-au uitat in chivot, de asemenea au murit.
De ce a ales Dumnezeu sa locuiască în acel Locaș Sfânt în acest fel?… Daca am putea raspunde la aceasta intrebare, ar insemna ca suntem mai priceputi decat cel mai intelept om, Solomon, care cu ocazia inaugurarii Templului cand Slava lui Dumnezeu s-a manifestat in acelasi fel ca la inaugurarea cortului se intreba: Dar ce! Va locui oare cu adevărat Dumnezeu pe pământ? Iată că cerurile și cerurile cerurilor nu pot să Te cuprindă: cu cât mai puțin Casa aceasta pe care Ți-am zidit-o eu! (1 Imparati 8:27).
Acum 2000 de ani
Apostolul Ioan isi incepe Evanghelia spunandu-ne: „La inceput era Cuvantul”. Isus era acelasi Cuvant al care era revelat in Cele 10 Cuvinte, in Decalog. Dar nu doar ca ne spune ca Logosul e Dumnezeu si prin El au fost create toate, ci apostolul si evanghelistul face aceasta afirmatie:
Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui. (Ioan 1:14)
Deci, acum 2000 de ani, Dumnezeu Se coboara intre oameni, a locuit printre ei si ei au putut vedea slava Lui. Cuvantul S-a facut trup, Dumnezeu S-a facut om. Ce mare taina!
Poate am fi tentati sa spunem ca Dumnezeu S-a apropiat de oamenii mari: Moise, Ezechiel, Isaia, apostolii au fost cel putin niste oameni alesi de El, dar nicidecum oameni simpli.
…Dar atunci cand Cuvantul S-a intrupat, îngeri din Cer au venit la niste oameni simpli, niste pastori care isi pasteau oile pe dealurile de langa Betleem si le-au adus minunata Veste. Si apoi au spus: Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui.” (Luca 2:14).
Aceasta proclamare are doua parti; fiecare parte contine trei elemente echivalente, care ne arata legatura profunda dintre Dumnezeu si om care s-a format la intruparea Domnului:
– Slava de care nu te puteai apropia s-a facut pace
– Locurile preainalte, Cerurile, au fost unite cu pamantul
– Dumnezeu S-a coborat intre oameni.
Dar ce legatura are asta cu Marturia, cu Decalogul? „Slava lui Dumnezeu” i se aduce atunci cand se implineste prima parte a Decalogului, iar „pace intre oameni” este doar atunci cand se implineste partea a doua a Decalogului.
Asadar, chiar de la intruparea Cuvantului, in proclamarea ingerilor putem vedea ca scopul întrupării Sale are o strânsă legătură cu Cele Zece Cuvinte.
Azi
Richard Wurmbrand facea urmatoarea meditatie cu privire la genealogia lui Isus: Evanghelistul Matei calculeaza ca aceasta genealogie cuprinde 42 de nume: Deci de la Avraam până la David sunt paisprezece neamuri de toate; de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece neamuri; și de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece neamuri. (Matei 1:17). Dar ne da doar 41 de nume. Este asta vreo greseala in Biblie? Sau vrea sa ne transmita ceva? Care este numele care lipseste din aceasta genealogie?
Tot Matei noteaza cuvintele Domnului: Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră și mamă.”
Putem oarecum sa intelegem ca putem fi frati si surori ai lui Isus, Cuvantul. Dar cum ai putea fi mamă pentru Isus?!…
In aceasta perioada lumea crestina sarbatoreste Craciunul. Unii dintre noi simt ca au menirea sa le aminteasca mereu altora ca este sarbatoare păgână, altii observa ironic ca aceste sarbatori incep cu guițatul porcilor si se termina cu guițatul ambulanțelor. Pastorul Marius Cruceru critica tendinta crestinilor de a „sarbatori” intre doua cadavre: un porc si un brad mort. Artistul Chris se intreaba ce s-ar intampla daca Isus ar veni de Craciun?… Altii doresc sa ne convinga ca brazii si Moșii nu Îl ascund pe Mântuitorul, iar altii organizeaza concerte speciale cu ocazia acestor sarbatori. Dar oare doar pentru atat S-a nascut Domnul acum 2000 de ani, pentru a avea noi azi sarbatori fericite?…
Si ce folos au toate astea daca Mantuitorul nu se naste azi in tine? Oare cum altfel ai putea sa-I fii mamă decât permițându-i să se nască în inima ta la fel cum s-a născut în ieslea din Betleem?
Apostolul Pavel spunea: Cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în voi în toată înțelepciunea (Coloseni 3:16).
Dumnezeu a locuit acuma-s 3500 de ani într-un locaș sfânt. Cuvantul S-a intrupat și a locuit printre oameni acuma-s 2000 de ani. Dar Isus dorește să-I fii mamă. Dorește să se nască azi în inima ta, să locuiască în tine!
Cum se poate intampla acest lucru? Nu putem înțelege asta pe deplin, la fel cum nu putem intelege cum a locuit Dumnezeu in Slava Sa in acel Cort acuma-s 2000 de ani. La fel cum nu putem intelege cum S-a facut Cuvantul trup si a locuit intre noi.
Domnul ne oferea un test mai practic. Cineva a fost interesat care ar fi cea mai mare porunca, care ar fi cel mai mare Cuvant. Isus i-a răspuns: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.” Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” (Matei 22:36-39).
Adica sa-I aduci Slava lui Dumnezeu si sa traiesti in pace cu oamenii. Asa se scrie numele tau in Cartea de sus, in genealogia lui Isus, Logosul lui Dumnezeu.
