Fie ca vorbim despre plagile asupra Egiptului, fie ca vorbim despre faraon si predestinare, aceasta parte de istorie biblica este fascinanta atat pentru copii, cat si pentru oamenii mari. Copil fiind, ascultam si reascultam cu sufletul la gura aceste istorisiri; de fiecare data, speram cumva sa se schimbe istoria si faraon sa nu mai fie asa rau cu bietii evrei. Apoi, crescand, am aflat de la oamenii mai mari si din carti ca nu se putea schimba; intr-un fel asa i-a fost scris sau – cel putin – asa i-a fost prezis.
Studiind mai atent ce spune Scriptura, am observat ca pana la plaga a 6-a spune ca Faraon si-a impietrit inima, iar de la plaga a 6-a incolo se schimba zicerea: Domnul i-a impietrit inima. Asadar, Dumnezeu in atotcunostinta Sa a prezis ca asta se va intampla, si El chiar i-a impietrit inima. Insa asta s-a intamplat doar dupa ce Faraon si-a impietrit-o.
Citind din nou aceasta istorie (caci asa e la rand), am urmarit cu atentie textul pentru a-mi raspunde la urmatoarea intrebare: Care au fost pasii care l-au dus pe Faraon spre (auto)impietrirea inimii? Sublinez ca acesti pasi sunt notati in Scriptura inainte de declaratia „Domnul i-a impietrit inima lui faraon”. Totodata am vrut sa vad daca noi astazi putem fi ispititi sa urmam aceeasi cale.
1. Necunoașterea istoriei
Peste Egipt s-a ridicat un nou împărat care nu cunoscuse pe Iosif. (Exodul 1:8)
Probabil ca in primul rand, aici Biblia ne spune ca Faraon nu l-a cunoscut personal pe Iosif. Dar cred ca putem intelege si ca nu auzise de el. De ce nu-l cunostea? Poate ca a chiulit de la orele de istorie, poate ca a fost neinteresat de aceasta parte a istoriei, poate ca nu a avut placerea sa asculte povestirile inaintasilor sai. Fapt este ca Faraon nu stia cine salvase de la piere cu ceva timp inainte chiar imparatia pe care el o conducea acum. Iar aceasta necunoastere urma sa-l coste mult.
In ce ne priveste: nici unul dintre noi nu am fost intrebat inainte de nastere daca dorim sa fim romani, unguri, africani, etc. Dar este dreptul si datoria noastra sa alegem biserica („poporul”) de care sa apartinem.
Cunosti istoria bisericii careia ii apartii? Daca esti ortodox, ce-ti spune anul 1054? Daca esti reformat, stii cine au fost reformatorii si ce au facut ei, cunosti conceptul neprihanirii prin credinta? Daca esti protestant, de unde ti se trage numele? Daca esti adventist, cunosti istoria miscarii advente, doctrina sabatului si a sanctuarului, scrierile EGW? Daca esti reformist, stii de ce nu esti in „biserica mare”?
Daca singurul tau raspuns la intrebarea „De ce apartii bisericii din care faci parte?” este „Asa m-am nascut”, cred ca trebuie sa-ti cunosti mai bine istoria. Citeste carti care arata istoria bisericii tale. Profita de ocaziile pe care le ai de a vorbi cu persoanele in varsta: vei gasi lucruri care nu-s scrise in cartile de istorie, istorisiri tulburatoare si incantatoare in egala masura. Vei descoperi ca Dumnezeu e mare – asa a fost si asa va fi! Povestirile lor iti vor da o noua perspectiva asupra vietii. Apropo, stiai ca pentru unii din cei in varsta „Directia 5” a insemnat cu totul altceva decat inseamna pentru tine?
Nicolae Iorga spunea: „Un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil care nu-și cunoaște părinții.”. Nu fi – la fel ca Faraon – unul din orfanii istoriei!
Nu avem a ne teme de nimic pentru viitor, decât de a uita felul în care ne-a condus Domnul și lecțiile pe care ni le-a oferit El în istoria noastră. (EGW)
2. Ințelepciunea omenească
Haideţi să ne purtăm cu înţelepciune faţă de ei, ca să nu se înmulţească şi să se întâmple ca, dacă va fi un război, să se unească şi ei cu vrăjmaşii noştri şi să lupte împotriva noastră şi să iasă afară din ţară. (Exod 1:10, GBV)
Sarmanul de el… cum s-a gandit el cum sa lucreze cu intelepciune! Dar intelepciunea omeneasca a mai-marelui regatului a fost invinsa de intelepciunea unor femei simple, dar tematoare de Dumnezeu. Si nu s-a oprit aici: actionand bazandu-se pe propria-i intelepcine, a ajuns sa-si ruineze poporul si chiar el sa ajunga la moarte. Cata nebunie in intelepciunea lui!
Intelepciunea omeneasca nu ia în calcul planurile Domnului și poate acționa împotriva lor. Faraon nu știa ca Dumnezeu promisese ca va înmulți acest popor precum stelele cerului și a avut nebunia de a se impotrivi acestui plan. Orice acțiune îndreptată împotriva planurilor lui Dumnezeu este sortită eșecului, oricât de înțeleaptă ar părea.
Ar fi multe de vorbit despre desertaciunea intelepciunii omenesti. Insa nimeni nu poate trage mai bine concluzii decat cel mai intelept muritor: Am hotărât în inima mea să-mi înveselesc trupul cu vin, în timp ce inima mă va cârmui cu înţelepciune, şi să stărui astfel în nebunie, până voi vedea ce este bine să facă fiii oamenilor sub ceruri, în tot timpul vieţii lor. […] Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt, şi că nu este nimic trainic sub soare. (Eclesiastul 2:3,11)
Cata desertaciune! Sa crezi ca esti intelept in timp ce bei vin si starui in nebunie! Aici te poate aduce intelepciunea omeneasca fara Dumnezeu: sa te faca nebun.
Pentru a face planuri înțelepte, cunoaște puterea lui Dumnezeu și Scriptura. Atunci nu te vei rătăci. Vezi Matei 22:29.
3. Necunoașterea lui Dumnezeu
Faraon a răspuns: „Cine este Domnul ca să ascult de glasul Lui şi să las pe Israel să plece? Eu nu cunosc pe Domnul şi nu voi lăsa pe Israel să plece.” (Exodul 5:2)
N-ar fi fost nici primul, nici ultimul om care pana la un anumit moment dat in viata nu L-a cunoscut pe Domnul. Dar din atitudinea lui se vede ca nu L-a cunoscut, dar nici nu dorea sa-L cunoasca. Daca ar fi dorit sa-L cunoasca, ar fi asteptat raspuns la intrebare; insa continuarea arata nu doar ca nu voia sa-L cunoasca, ci si o mare doza de mandrie, de superioritate. Faraon – ca unul care era venerat de egipteni ca zeul in viata al Egiptului – face aceasta declaratie nu din pozitia unui simplu muritor, ci din pozitia unui zeu superior Dumnezeului cel adevarat.
Pe de alta parte, Isus ne spune care este secretul vietii vesnice: Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu. (Ioan 17:3) Este o mare diferenta intre a-L cunoaste pe Dumnezeu si a sti despre Dumnezeu: a-L cunoaste implica trairi si experiente personale, pentru a sti despre El ai nevoie doar de cunostinte teoretice. Tu Il cunosti sau doar stii multe despre El?
4. Nerecunoașterea lui Dumnezeu
Şi vrăjitorii au zis lui faraon: „Aici este degetul lui Dumnezeu!”. Dar inima lui faraon s-a împietrit şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul. (Exodul 8:19)
Pana si inteleptii si vrajitorii pe care ar fi trebuit sa-i creada i-au spus lui Faraon ca este vorba despre Dumnezeu. Dar el a refuzat sa recunoasca asta, in ciuda atator evidente.
Spre deosebire de necunoastere, nerecunoasterea implica faptul ca ai avut ocazia sa cunosti. Daca necunoasterea poate avea unele scuze indreptatite (n-ai mai auzit, n-ai mai vazut, n-ai mai intalnit samd), nerecunoasterea vine din impotrivire, din razvratire.
Vei auzi de la multi crestini ca pentru a fi mantuit trebuie sa-L primesti pe Isus ca Mantuitor. Da, este nevoie de asta, dar Biblia ne spune ca nu este complet: Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. (Romani 10:9) Este nevoie să-L recunosti pe Isus nu doar ca Mantuitor, ci si ca Domn in viata ta, intelegand ca un Domn – dupa ce te-a mantuit – are dreptul sa-ti conduca intru totul viata cerandu-ti predare deplina. Il recunosti tu pe El ca Domn?
5. Amânarea pocăinței
Faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron şi a zis: „Rugaţi-vă Domnului, să depărteze broaştele de la mine şi de la poporul meu. […] Moise a zis lui faraon: „Hotărăşte-mi când să mă rog Domnului pentru tine.” […] El a răspuns: „Mâine.” (Exodul 8:8-10)
Iti pare atat de ciudat ca faraon a ales sa mai doarma o noapte cu broastele, dar oare nu acelasi lucru il faci oridecate ori renunti de maine la un pacat indragit? Si fiecare astazi are un maine… si asa maine devine saptamana viitoare, luna viitoare, anul viitor și imediat se transformă în veșnicie.
Pavel face o legatura directa intre impietrirea inimii si amanare: câtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii.” (Evrei 3:15). De aceea, oridecate ori iti vine sa raspunzi „maine”, gandeste-te ca asta ar putea fi soapta tatalui minciunii.
6. Încălcarea promisiunilor
Faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron şi a zis: „Rugaţi-vă Domnului, să depărteze broaştele de la mine şi de la poporul meu; şi am să las pe popor să plece să aducă jertfe Domnului.” (Exodul 8:8) Faraon a zis: „Vă voi lăsa să plecaţi, ca să aduceţi jertfe Domnului Dumnezeului vostru în pustiu; numai să nu vă depărtaţi prea mult, dacă plecaţi. Rugaţi-vă pentru mine.” Dar faraon, şi de data aceasta, şi-a împietrit inima şi n-a lăsat pe popor să plece. (Exodul 8:28, 32)
Faraon promite din cand in cand ca va lasa poporul sa plece, dupa care imediat se razgandeste. Se poate spune ca facea asta ca un rezultat al faptului ca si-a impietrit inima; dar putem spune si ca fiecare astfel de razgandire il facea ca data viitoare sa se razgandeasca si mai usor, ceea ce ducea la si o mai mare impietrire.
Mai marele inteleptilor a spus: Mai bine este să nu promiţi decât să promiţi şi să nu împlineşti. (Eclesiastul 5:5, GBV).
Din cazul Ananiei și Safirei vedem oroarea cu care privește Dumnezeu promisiunile încălcate. E drept că sunt promisiuni mici si promisiuni mari; nu este totuna sa incalci o promisiune mica sau o promisiune mare. Nu orice promisiune încălcată aduce moartea. Dar Isus zicea: „Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept şi în cele mari.” (Luca 16:10). Daca a-ti tine o promisiune mica inseamna credinciosie in cele mai mici lucruri, atunci inseamna ca a nu-ti implini promisiunile mici ar putea sa-ti fie un semnal de alarma: ești pe o cale care nu-i bună. Caracterul se formeaza din lucruri mici.
Concluzie
Daca vei fi citit pana aici, iti vei fi dat seama ca n-am stabilit daca Faraon putea sa evite sau nu sa-i fie impietrita inima de catre Dumnezeu. Poate nici nu ne-ar fi de folos sa facem asta. Unii zic ca daca asa i-a fost prezis, așa i s-ar fi intamplat oricum ar fi răspuns faraon, pentru ca Dumnezeu nu minte. Altii isi amintesc de cazul Ninive, si spun ca Dumnezeu are voie si poate sa Se si razgandeasca uneori chiar daca a prezis ceva.
Noi doar am luat in discutie cateva milestones din viata lui Faraon, cand – din intelegerea noastra – ar fi putut reactiona altfel. Probabil nici nu am notat toate evenimentele importante care au dus la impietrirea inimii lui.
Dar din toate astea ar fi bine sa retinem ceva: noi sa nu facem ca el. Despre tine nu s-a prezis ca iti vei impietri inima. Poate unele lucruri ti se par marunte, dar nu uita ca ele duc la lucruri mari. Si – atat in cele mici, cat si in cele mari – nadajduiesc ca ti-ai promis sa nu faci ca Faraon.
