Legea din Galateni

Căci toţi cei ce se bizuie pe faptele Legii sunt sub blestem; pentru că este scris: „Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.”

Galateni 3:10

Despre ce Lege este vorbeste Pavel in Galateni? Iata o intrebare care a framantat pe multi cititori ai Bibliei.

Sunt unii care spun ca treaba este foarte simpla: in Galateni este vorba numai si numai despre legea ceremoniala, lege care si-a incetat valabilitatea la Cruce si, deci, noi ne batem capul degeaba azi cu acest subiect pentru ca nu ne priveste. Ei ne atrag atentia ca in Galateni chiar se pomeneste despre „cartea Legii”, or noi stim ca Cele 10 porunci erau scrise pe table de piatra si erau in chivot, iar legea ceremoniala era scrisa intr-o carte si pusa langa chivot. Asadar, faptele Legii sunt faptele legii ceremoniale, ni se explica in continuare. Dar noi nu suntem mantuiti prin aceste fapte (caci – am zis – legea ceremoniala nu mai este valabila pentru noi), deci noi nu avem cum sa fim sub blestemul despre care zice Pavel. Faptele Decalogului sunt fapte bune, pe care trebuie sa le facem, nu avem cum sa fim blestemati daca ne incredem in ele, caci nu despre acestea este vorba. La urma urmei, Legea celor 10 porunci este vesnica si trebuie s-o implinim daca vrem sa primim rasplata mantuirii.

Marturisesc ca am folosit si eu aceasta explicatie; e simpla, logica si folositoare cuiva care doreste sa sustina valabilitatea Decalogului. Insa studiind mai atent Galateni, am realizat ca aici nu este vorba doar despre Legea ceremoniala.

Continue reading

Ilie și focul

Ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, când au văzut lucrul acesta, au zis: „Doamne, vrei să poruncim să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie?” (Luca 9:54)

Daca atunci cand face cineva referire la acest verset intrebi la ce intamplare cu Ilie se refera, vei fi surprins cata lume considera ca este vorba despre focul venit asupra jerfei de pe Muntele Carmel, atunci cand Ilie s-a rugat pentru asta.

Dar versetul nu se refera la asta, ci la alta intamplare din timpul lui Ilie. Iti las bucuria sa descoperi contextul de acolo, voi cita doar partea cu focul:

Continue reading

Păcatul din neîncredințare

Tot ce nu vine din încredinţare e păcat. 

Romani 14:23 up

Am vazut ca termenul „încredinţare” in versetul de mai sus naste tot felul de teorii. Chiar am auzit in mai multe predici pusa intrebarea „Care este diferenta dintre incredintare si credinta?”, iar apoi ni se explica in cuvinte foarte frumoase ce este incredintarea: ba ca se refera la convingere personala, ba ca este o incredere puternica ca ceea ce faci este bine, ba ca este vorba despre constiinta. Oricum, ideea este ca incredintarea este diferita de credinta (am auzit de cateva ori chiar spunandu-se „este o maaaaare diferenta intre ele”).

Apoi, pentru ca prezentarea sa fie si mai fascinanta, se trece de la singularul „incredintare” din verset la plurarul „incredintari„. Ni se spune ca ar exista unele pacate care sunt relativizate de unele „incredintari” personale: pentru unul s-ar putea sa fie pacat, pentru altul s-ar putea sa nu fie pacat. Principiul are valabilitate generala, zice; iar incredintarile au valabilitate personala.

In fine, am mai vazut ca unii citeaza gresit acest verset: „Tot ce vine din incredintare nu este pacat”. Ceea ce este o eroare logica, nu doar o citare gresita.

Cumva, insa, de fiecare data vorbitorul uita de definitia consacrata a credintei din Evrei 11:1: Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. Din acest verset imi dau seama ca termenii cel mult se completeaza, se explica unul pe altul, nu ca ar fi „o maaaare diferenta” intre ei.

Am fost la o masa unde un frate penticostal explica comesenilor ca pentru el este pacat sa manance carne de porc, caci are aceasta incredintare. Daca nu ar avea-o, nu considera ca ar fi pacat. La care cineva de la masa i-a spus: „Dar sarmale ai mancat…”. El, usor nedumerit: „Dar erau cu carne de porc?…”. Zice sora: „Da!”. Si-atunci am vazut cum functioneaza principiul acesta cu incredintarea personala: „Ei, bine. Eu am avut incredintarea ca nu-s cu carne de porc.”.

Continue reading

Mila prietenului în suferință

Cel ce suferă are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atotputernic.

Iov 6:14 (traducerea Dumitru Cornilescu)

Cand vine vorba despre diferente de traducere, gasesc acest text ca fiind unul reprezentativ. Dupa cum am mai zis, eu folosesc traducerea GBV („cu triunghi”) traducere care surprinde alte nuante ale unor versete. Uneori, nu este vorba doar de nuanta, ci chiar de alt sens. In timp ce credinciosii din cercul meu folosesc in general traducerea Dumitru Cornilescu, eu folosind GBV am dintr-o data doua puncte de vedere, doua nuante ale textului.

Continue reading

Elihu și prietenii lui Iov

Când Iov a fost lovit de nenorocire după nenorocire, trei prieteni buni îl vizitează pentru a-l mângâia. Din păcate, aceștia incep să-l acuze pe Iov: întrucât a ajuns unde a ajuns precis a făcut el mari păcate, de aceea l-a bătut Dumnezeu. In consecinta, ei îl îndeamnă la pocăință, ii spun sa se împrietenească cu El (Iov 22:21) și totul va reveni la normal. Știind despre el cine este și ce a făcut, Iov simte astfel de cuvântări ca fiind vorbe în vânt (Iov 16:3), iar pe prietenii săi îi caracterizează ca mangaietori suparaciosi (16:2), fauritori de minciuni (Iov 13:4) si doctori de nimic (Iov 13:4).

După ce acești trei prieteni ii adresează câte trei cuvântări și Iov răspunde fiecăreia din ele, apare un anume Elihu. Își începe cuvântarea în forță, mânios pe prietenii lui Iov că niciunul nu l-a putut convinge pe acesta. Elihu spune despre Iov ca bea batjocura ca apa, ca umblă în tovărăşia celor ce fac rău, ca mearge mână în mână cu cei nelegiuiţi (Iov 34:7-8).

Continue reading

Saul și țepușul

„Cine eşti Tu, Doamne?”, a răspuns el. Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.” Faptele Apostolilor 9:5

Am căzut cu toţii la pământ; şi eu am auzit un glas care-mi zicea în limba evreiască: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti? Îţi este greu să arunci cu piciorul înapoi în vârful unui ţepuş.” Faptele Apostolilor 26:14

Mereu am auzit in predici (unele chiar foarte frumoase) ca aici este o intrebare: „Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş?”. De obicei se explica ca aceasta „intrebare” i-a fost pusa lui Saul pentru a-l constientiza ce grea va fi viata daca-L va accepta pe Christos si apoi se fac unele aplicatii pentru noi azi.

De remarcat insa ca in text nu este o intrebare, ci o constatare, o afirmatie! In ambele texte, in Bibliile verificate de mine, fraza este mereu afirmativa, nu interogativa. Inlaturarea acestei confuzii nu neaparat anuleaza concluziile. Dar este bine sa fim atenti la orice frantura de slova din Cuvant. Uneori, textul capata noi intelesuri cand observam aceste amanunte.

Continue reading

Prin Eden in răcoarea zilei

Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin grădină în răcoarea zilei: şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.

Geneza 3:8

Multi inteleg ca expresia „racoarea zilei” din acest verset se refera la dimineata. De multe ori am auzit folosindu-se expresia „racoarea diminetii”. De unde si pana unde, nu stiu! De ce dimineata si nu seara?

Sa ne amintim contextul:
– Dumnezeu spusese omului sa nu manance din Pomul cunostintei binelui si raului
– Dumnezeu a spus ca in ziua in care omul va manca din pom, in aceeasi zi va muri
– Omul mananca din pom
– Dumnezeu il cauta pe om in racoarea zilei
– Omul trebuia sa moara, dar s-a gasit o solutie: moare un miel in locul lui (prima jertfa)
– Dumnezeu ii face omului haine din piele, pentru ca omul isi pierduse haina de lumina

Continue reading

Soarta Egiptului profețită

In 2019 am fost in Egipt. In cele cateva zile petrecute acolo am vizitat cat am putut mai mult. Un lucru care ne-a uimit a fost contrastul dintre bogatia Egiptului de demult si saracia Egiptului de acum: in trecut isi ingopau faraonii in aur (la propriu!), iar acum vedeam o tara care arata ca dupa razboi.

Si ne-am intrebat: Cum a putut sa decada atat de mult o natiune care era un Imperiu odinioara?

Citesc acum o carte care se numeste Mai putem crede in Biblie?. Aceasta carte are o mica sectiune dedicata Egiptului. Aceste profetii precum si implinirea lor imi sunt acum mult mai impresionate, dupa ce am vazut cu ochii mei Egiptul. Las in continure fragmentele despre Egipt:

Continue reading

David și Isus

A-l descrie pe David ca proroc poate parea neobisnuit. Insa apostolul Petru ii atribuie acest titlu in Fapte 2:30. In NT se face de multe ori referire la implinirea unor prorocii din Psalmi, prorocii care vorbeau despre Mesia. De aceea, acesti psalmi sunt numiti psalmi mesianici.

Citind psalmii mesianici ai putea zice ca ei vorbesc despre viata lui David, dar scriitori Noului Testament ii interpreteaza ca vorbind despre viata lui Mesia. Asadar, se poate spune ca in multe aspecte viata lui David s-a asemanat cu viata lui Isus. De aceea, cercetatorii biblici il numesc pe David „prototip al lui Christos” (Iosif de asemenea este numit asa).

Continue reading

Psalmii mesianici

Psalmii sunt cantari, poezii, versuri. A spune ca Psalmii cuprind prorocii despre Isus poate parea surprinzator. Insa Isus le spune ucenicilor: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi.” (Luca 24:44)

Psalmii care contin prorocii cu privire la viata si lucrarea lui Mesia sunt numiti Psalmi mesianici. Vedem ca Isus Insusi i-a invatat pe ucenici lucrurile care sunt scrise in Psalmi despre El. Iar ei ni le-au spus si noua. Iata in continuare aceste fragmente din Psalmi la care se face referire in Noul Testament:

Continue reading

Lecții din cartea Judecători

De cele mai multe ori cand ni se sugereaza sa invatam lectii din cartea Judecatori, ni se propune sa studiem biografiile acestor conducatori, oameni viteji care au salvat poporul in anumite circumstante. Astfel avem de invatat din viata lui Ghedeon, din viata lui Iefta, din viata lui Samson samd.

Sunt insa cateva invataturi care se repeta in cartea Judecatori. Ele sunt comune atat celor mai multi judecatori, cat si situatiilor prin care ei trec.

Continue reading

Vorbirea lui Moise

Atunci cand Dumnezeu a dorit sa-l trimita pe Moise sa elibereze poporul, Moise intentioneaza sa refuze si aduce cateva scuze. Printre scuzele aduse este si aceasta:

„Ah! Doamne, eu nu sunt un om cu vorbirea uşoară; şi cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când vorbeşti Tu robului Tău; căci vorba şi limba-mi este încurcată.”

Exodul 4:10

Expresiile „vorbirea usoara”, „cusurul”, „vorba si limba incurcata” ii fac pe cei mai multi cititori români sa inteleaga ca Moise a fost bâlbâit (sau alta problema fizica). Altii considera ca problema lui Moise a fost ca dupa 40 de ani in Madian, nevorbind limba egipteana, nu mai era fluent in aceasta limba.

Continue reading