Isus, Noe și duhurile din închisoare

Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel Neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh, în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare, care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt.

1 Petru 3:18-20

Este un pasaj care este inteles de multi intr-un mod tare ciudat: cum ca dupa ce a fost rastignit, inainte sa fie inviat, Isus in duh ar fi predicat unor duhuri dintr-un fel de purgatoriu. Mi se pare o interpretare foarte fantezista, care nu are de-a face deloc cu spiritul Bibliei, caci Scriptura ne arata ca singurul timp de proba este aceasta viata. Dupa moarte, nu exista o a doua sansa. Deci presupusa predicare a Mantuitorului este o ciudatenie.

Eu cred ca textul trebuie inteles cat mai natural se poate, fara a intra in speculatii fanteziste. Textual, pot observa urmatoarele:

Continue reading

Elcana, efratitul din muntele lui Efraim

Era un om din Ramataim-Ţofim, din muntele lui Efraim, numit Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf, efratit. (1 Samuel 1:1)

„Din ce semintie era Samuel?” este o intrebare cu un raspuns evident pentru cei mai multi: „Efraim!”. Asta cu atat mai mult incat unii considera ca „efratit” este sinonim cu „efraimit”.

Capitolul „Copilul Samuel” din Patriarhi si Profeti incepe insa asa: Elcana, un levit din muntele lui Efraim, era un bărbat cu stare și cu influență, care Îl iubea pe Dumnezeu și se temea de El”. Desigur, asta le vine ca o manusa celor care mereu o sete sa gaseasca contradictii intre Biblie si EGW.

Acum sa vedem urmatoarele:

Continue reading

La Lege și la Mărturie

”La Lege şi la mărturie!” Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta. (Isaia 8:20)

In timp ce cuvântul „Lege” din acest verset pare sa fie clar pentru toți, pentru cuvântul „Mărturie” am auzit diverse interpretări:

– Duhul prorociei: căci în Apocalipsa spune „Mărturia lui Isus este duhul prorociei” (Apoc. 19:10)
– Mărturiile Spiritului Profetic prin EGW: asta ar fi o extensie/particularizare a punctului anterior
– Cartea Apocalipsei: cine mi-a sugerat aceasta interpretare a folosit o argumentație mai complicată pe care nu am reținut-o
– Mărturia personala: probabil interpretarea asta este derivata de la expresiile penticostale/baptiste ce folosesc „a da mărturie” pentru „a-ți spune experienta de viață”

Pe primele trei interpretări le socotesc incorecte pentru ca profetul chema la o reforma, făcea apel la o întoarcere la ceva existent (nu din viitor), la ceva ce poporul cunoștea. A patra o consider greșita pentru ca nu pot înțelege un verset anterior, din acelasi context: Înveleşte această mărturie, pecetluieşte această descoperire, între ucenicii Mei. (Isaia 8:16)

Dar sa lăsăm Biblia sa se explice pe ea însăși.

Continue reading

Cei 120 de ani dinainte de Potop

Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururi în om, căci şi omul nu este decât carne păcătoasă: totuşi zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.” (Geneza 6:3)

Multa lume intelege de aici ca dupa potop Dumnezeu a limitat durata de viata a omului la 120 de ani. Insa, pe de o parte, daca o luam ca o pedeapsa, urmarind varstele oamenilor de dupa Potop vom vedea ca sunt multi care au trait mai mult de 120 de ani… Pe de alta parte, daca o luam ca si cum ar fi o fagaduinta, nu putem nici spune ca acum oamenii ating 120 de ani… Este EL mincinos, atunci?

Pentru a intelege bine acest verset, trebuie sa stim ca in ebraica cuvantul tradus aici prin „ramane” are sensul de „a se lupta, a stapani” (apropo, acesta este inca unul din motivele pentru care imi place traducerea GBV a Bibliei: la multe versete se dau in subsolul paginii alte variante de traducere literala).

Continue reading

Promisiunea lui Iacov

Iacov a făcut o juruinţă şi a zis: „Dacă va fi Dumnezeu cu mine şi mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pâine să mănânc şi haine să mă îmbrac şi dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu; piatra aceasta, pe care am pus-o ca stâlp de aducere aminte, va fi casa lui Dumnezeu şi Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.” (Geneza 28:20-22)

Sunt multi care il dispretuiesc pe Iacov ca a pus – zic ei – niste conditii Domnului. Cineva chiar si-a permis sa spuna ca L-a santajat pe Dumnezeu; ceva de genul „Daca Tu imi faci cutare si cutare, atunci voi face si eu asta”. Aceste „daca” ar denota, spun tot ei, o lipsa de credinta, o indoiala: o fi / n-o fi, poate EL sa faca sau nu poate sa faca?…

Trebuie insa sa avem in vedere urmatoarele lucruri:

Continue reading

O odihnă ca cea de Sabat

Rămâne, dar, o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. (Evrei 4:9)

Este un verset favorit al celor care doresc sa ne spuna ca in NT exista o dovada ca nu ni se cere sa tinem sambata ca in VT. Expresia „odihna ca cea de Sabat” este inteleasa ca referindu-se la o odihna in alta zi (de ex. duminica).

Mereu cand am intrebari ale caror raspunsuri nu le gasesc, intreb oameni mai invatati decat mine. Deoarece simteam ca nu stiu sa-mi explic acest verset, in mai 2003 i-am trimis un email lui Lucian Cristescu pe aceasta tema. M-a impresionat tare mult ca si-a luat timp sa trimita un raspuns atat de complex unui tinerel de 20 de ani necunoscut. Redau mai jos textul primit atunci de la dumnealui:

Continue reading

Mai luminați ca Petru

Sunt unii cititori ai Bibliei care uneori simt ei cumva ca știu mai bine decât însuși scriitorul ce a vrut acesta sa exprime. De-a lungul vremii, am văzut ca trei astfel de pasaje au legătură cu Petru.

Continue reading

Creştini inconştienţi?!

Observ in ultima vreme ca-si face loc o noua teorie printre crestini: teoria crestinilor inconstienti.

Aceasta se bazeaza pe urmatorul text:

Atunci Imparatul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniti binecuvantatii Tatalui Meu de mosteniti Imparatia care v-a fost pregatita de la intemeierea lumii. Caci am fost flamand, si Mi-ati dat de mancat; Mi-a fost sete, si Mi-ati dat de baut; am fost strain, si M-ati primit; am fost gol, si M-ati imbracat; am fost bolnav, si ati venit sa Ma vedeti; am fost in temnita, si ati venit pe la Mine.”

Atunci cei neprihaniti Ii vor raspunde: „Doamne, cand Te-am vazut noi flamand si Ti-am dat sa mananci? Sau fiindu-Ti sete si Ti-am dat de ai baut? Cand Te-am vazut noi strain si Te-am primit? Sau gol si Te-am imbracat? Cand Te-am vazut noi bolnav sau in temnita si am venit pe la Tine?”

Drept raspuns, Imparatul le va zice: „Adevarat va spun ca, ori de cate ori ati facut aceste lucruri unuia din acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie Mi le-ati facut.”

(Matei 25:34-40)

Unii inteleg textul acesta in felul urmator: cei credinciosi vor face in mod natural fapte bune, fara sa stie ca le-au facut. Cand ei sunt apreciati de Imparatul pentru ceea ce au facut, ei pur si simplu nu-si aduc aminte cand au facut aceste fapte.

Inainte de a privi si altfel la acest text, trebuie sa fac unele precizari: nu cred ca faptele bune pot cumpara mantuirea. Ideal este ca faptele bune sa fie ca urmare al „gandului lui Christos”. Insa se prea poate ca fapte bune sa se faca si din motive rele. De asemenea, sustin ca cine stie ca e sfant, nu e.

Dar hai sa privim Continue reading