”La Lege şi la mărturie!” Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta. (Isaia 8:20)
In timp ce cuvântul „Lege” din acest verset pare sa fie clar pentru toți, pentru cuvântul „Mărturie” am auzit diverse interpretări:
– Duhul prorociei: căci în Apocalipsa spune „Mărturia lui Isus este duhul prorociei” (Apoc. 19:10)
– Mărturiile Spiritului Profetic prin EGW: asta ar fi o extensie/particularizare a punctului anterior
– Cartea Apocalipsei: cine mi-a sugerat aceasta interpretare a folosit o argumentație mai complicată pe care nu am reținut-o
– Mărturia personala: probabil interpretarea asta este derivata de la expresiile penticostale/baptiste ce folosesc „a da mărturie” pentru „a-ți spune experienta de viață”
Pe primele trei interpretări le socotesc incorecte pentru ca profetul chema la o reforma, făcea apel la o întoarcere la ceva existent (nu din viitor), la ceva ce poporul cunoștea. A patra o consider greșita pentru ca nu pot înțelege un verset anterior, din acelasi context: Înveleşte această mărturie, pecetluieşte această descoperire, între ucenicii Mei. (Isaia 8:16)
Dar sa lăsăm Biblia sa se explice pe ea însăși.
Continue reading