Un verset binecunoscut ne avertizeaza „Dacă nimiceşte cineva templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu.” (1 Corinteni 3:17).
Daca nu ar fi asa de binecunoscut probabil ca am fi stat un pic sa ne gandim:
– ce inseamna „Templul lui Dumnezeu” din acest verset?
– ce inseamna sa nimicim Templul lui Dumnezeu?
Consider ca este bine sa analizam si sa raspundem la aceste doua intrebari pentru ca de aceasta poate sa depinda soarta noastra: daca nimicim Templul, ne va nimici Dumnezeu.
Cum se spune ca nimicim Templul?
Am intrebat in cateva ocazii: in acest verset, ce reprezinta Templul lui Dumnezeu si ce inseamna a-l nimici? Aproape invariabil mi s-a raspuns ca trupul fiecaruia dintre noi este un Templu, iar a-l nimici inseamna – fireste – a face orice ceea ce dauneaza sanatatii: necumpatare in mancare si munca, atitudini care ne strica pacea sufleteasca, samd. Desigur, fratii medici pun accent pe aceasta interpretare.
Fratii teologi stiu sa extinda insa acest subiect si-am auzit de multe ori aplicatii de felul: daca trupul nostru este templu, atunci ar trebui sa existe o Sfanta si o Sfanta Sfintelor. Sfanta Sfintelor ar fi – se spunea – constiinta.
Plecand de la aceasta intrebare, dar ducandu-se in alte directii, unii au avut o si mai grozava „revelatie”: daca noi suntem Templul, teoria cu 1844 nu mai are sens. Marele Preot face curatirea Templului din noi, nu din Cer. Fratii nostri ortodocsi, folosesc aceasta interpretare pentru a motiva inchinarea la moaste. Sa mai amintim de doctor Kellog si a lui carte „Living Temple”?…
Nu zic ca toate aceste interpretari sunt gresite, dar sunt la urma urmei interpretari. Nici una dintre cele de mai sus nu este ceea ce a spus Pavel in acest pasaj! De aceea, obisnuiesc sa spun ca acest verset este unul dintre versetele atat de bine cunoscute, incat nu mai stim ce a vrut sa spuna.
Dar ce a vrut sa spuna Pavel?
In primul rand, textual daca ar fi sa ne legam de amanunte: daca fiecare dintre noi suntem un Templu, versetul anterior ar trebui sa sune asa: Nu ştiţi că voi sunteţi templele lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? (1 Corinteni 3:16). Dar Pavel spune: voi sunteti templul! Sa fi vrut sa spuna „voi impreuna sunteti templul lui Dumnezeu”?
Uitandu-ne la context, observam ca aceasta metafora (voi – Templul lui Dumnezeu) este introdusa in versetul 9 alaturi de o alta metafora: voi – ogorul lui Dumnezeu. In versetele anterioare versetului 9 ne este prezentata metafora ogorului in care sunt mai multi lucratori care lucreaza acelasi ogor (unul seamana, altul secera, samd), iar in versetele ce urmeaza versetului 9 este dezvoltata metafora Templului unde tot asa sunt mai multi lucratori (unul pune temelia, altul zideste, samd). Intrucat aceste doua metafore exprima acelasi lucru, consider ca daca exista doar un ogor, atunci putem intelege ca exista la fel un singur templu spiritual, format din credinciosi impreuna.
Cautand si alte texte unde Pavel vorbeste despre acelasi lucru, mai gasim urmatorul pasaj:
Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul. Şi prin El şi voi SUNTEŢI ZIDIŢI ÎMPREUNĂ, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul. (Efeseni 2:19-22)
Acest text dovedeste ca Pavel aplica (cel putin si) in acest fel aceasta metafora: noi ziditi impreuna alcatuim un Templu sfant.
Privind asa lucrurile, daca nu este clar ce este fiecare dintre noi, gasim explicatia in 1 Petru 2:5: „Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească.„
Am aratat deci, fără putinţă de tăgadă, ca noi suntem pietre vii care zidite impreuna alcatuiesc un Templu sfant.
Cum putem nimici Templul?
Vazand acum lucrurile din aceasta noua perspectiva, raspunsurile la aceasta intrebare difera de cele date initial, dar vrem de data asta sa analizam pericolele sesizate de Pavel. Pentru aceasta vom studia tot capitolul 1 Corinteni 3. Vom vedea ca aceste pericole sunt la fel de actuale azi.
1) Zavistii, certuri si dezbinari
Cât despre mine, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumeşti, ca unor prunci în Hristos. V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteaţi suferi; şi nici acum chiar nu le puteţi suferi, pentru că tot lumeşti sunteţi. În adevăr, când între voi sunt zavistii, certuri şi dezbinări, nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni? (1 Corinteni 3:1-17)
Intrucat noi suntem ziditi impreuna ca un templu spiritual, dezbinarea si cele care duc la ea sunt probabil cele mai evindente lucruri care distrug acest templu. In contrast cu asta, Pavel ne indeamna sa fim o simțire, o dragoste, un suflet, un gând (Filipeni 2:2). Da, nu suntem la fel; dar putem sa fim uniți!
In lista lucrurilor pe care le uraste Dumnezeu se regaseste „cel ce starneste certuri intre frati” (Proverbe 6:16-19), iar din portretul celui nelegiut nu lipseste faptul ca „starneste certuri” (Proverbe 6:12-14). In acelasi context, inteleptul ne spune care este soarta unui astfel de om: „De aceea nimicirea îi va veni pe neaşteptate; va fi zdrobit deodată şi fără leac” (Proverbe 6:15).
Ceea ce aduce Pavel in plus in Corinteni este clarificarea despre cine il nimiceste pe cel care nimiceste Templul prin certuri si dezbinari: „pe acela il va nimici Dumnezeu” (v.17).
Imi imaginez ca un stalp care sustine acest templu spiritual poarta pe el inscriptia: UNITATE.
2) Raportare incorecta fata de slujitori
Când unul zice: „Eu sunt al lui Pavel!”, şi altul: „Eu sunt al lui Apolo”: nu sunteţi voi oameni de lume? Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu, prin care aţi crezut; şi fiecare după puterea dată lui de Domnul. Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească: aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească. Cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt totuna; şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui. Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu. (1 Corinteni 3:4-9)
La prima vedere, s-ar parea ca lui Pavel nu-i place ca acesti credinciosi din Corint apreciaza mai mult (sau mult prea mult) pe unul sau altul dintre slujitorii Domnului. De aceea, el le spune „Toti suntem impreuna-lucratori; si eu sunt nimic, si celaltat e nimic; Dumnezeu e totul!”.
De observat insa ca nici unul dintre ei nu spune „Eu sunt de-al tau, Pavele/Apolo/Petru”. Fiecare spune: „Eu sunt al lui cutare!”. De ce ar face cineva asa? Nu stiu de ce au facut ei asa, dar am vazut ca azi oamenii fac asa cand vor sa ignore autoritatea. Un fel de a zice „Nu-mi pasa ce spui tu, eu sunt al lui cutare!”. La fel ca atunci, si azi se gasesc unii prea-lumintati, care spun „Eu sunt al lui Christos! Nu-mi pasa de oameni, eu vorbesc direct cu cerul”. Asa se face, de pilda, ca pentru unii nu mai conteaza partasia crestina de la biserica, caci ei sunt ai nu stiu carui slujitor pe care il urmaresc online.
Daca apreciezi atat de mult pe unul din slujitorii Domnului incat asta te face sa-i desconsideri pe cei sub a caror autoritate nu faci altceva decat sa nimicesti Templul.
Evrei 13:17 ne arata ca Dumnezeu are o biserica organizata; sunt mai-mari pusi sa supravegheze asupra sufletelor noastre si carora se cere sa le fim supusi.
Nu uita, ceea ce sta scris pe cel de-al doilea stalp al Templului este: Organizare.
3) Lucrare de mantuiala
După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra. Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă şi care este Isus Hristos. Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea rămâne în picioare, el va primi o răsplată. Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc. (1 Corinteni 3:10-15)
Aceste versete se pot referi la doua lucruri:
3a) Lucrarea pastorului
Probabil ca in primul rand este vorba despre invatatura: ea poate fi de pret (aur, argint, pietre scumpe) sau poate fi superficiala (lemn, fan, trestie). Cand vorbim despre predicare, ne referim atat la continut, cat si la modul de prezentare. De pilda, cand se spune in introducerea predicii „Nu vom invata lucruri noi, sunt lucruri cunoscute”, poti sa te astepti la altceva decat la o predica de tip ghiveci in care sunt (a)mestecate din nou si din nou aceleasi versete? La fel de nepotrivita mi se pare si introducerea „Sa nu credeti ca voi vorbi pentru cineva!”. Atunci cui? Peretilor?! Ne mai putem referi la mesaj potrivit momentului. Desi n-am auzit predica de inmormantare prezentata la vreo nunta, am auzit de cateva multe ori predicandu-se cu prilejul Sfintei Cine alte cele dacat ceea ce ar comemora jerfta Mantuitorului. Nu-i cam tot o incurcatura cu privire la momentul potrivit?…
Predicarea insa nu este singura lucrare a unui pastor. Felul in care stie sa faca planuri pentru biserica pe care o pastoreste, felul in care ii stie implica pe membri in lucrarea misionara, felul in care stie sa-i atraga pe tineri, organizarea de felurite lucrari misionare sunt doar cateva din lucrurile pe care el le poate face de mantuiala sau cu o mare grija.
Din aceasta punct de vedere, este oarecum dificil a se intelege la ce se refera versetul 15…
3b) Materialul din care lucreaza
Daca pastorul este infatisat ca unul care zideste Templul, iar noi suntem pietre in aceasta cladire duhovniceasca, atunci inseamna ca pastorii zidesc Templul folosindu-ne ca materiale pe… noi! Ei lucreaza cu materialul clientului, cum ar veni.
Si dintr-o data, ne dam seama ca si aceste versete pot avea o semnificatie mai profunda si pentru noi, care nu suntem pastori. Fiecare dintre noi poate fi material pretios (aur, argint, piatra pretioasa) sau material de calitate slaba (lemn, fan, trestie). Focul va dovedi, zice, ce fel suntem fiecare. Dar ar fi bine sa nu asteptam pana atunci.
Cum ar fi biserica daca toti ar fi cum esti tu? Iata o intrebare care ne indeamna la o adanca cercetare.
Din aceasta perspectiva, versetul 15 pare mai lesne de inteles.
Oricare ar fi insa felul in care aplicam aceste versete, un lucru-i clar: pe al treilea stalp sustinator al Templui scrie CALITATE. Calitate in ceea ce faci, calitate in ceea ce esti!
4) Nepasare spirituala
Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? Dacă nimiceşte cineva templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci templul lui Dumnezeu este sfânt, şi aşa sunteţi voi. 1 Corinteni 3:16-17
Intrebarea ar putea fi retorica: Nu stiti? Ba da, stiti! Si totusi, fiind pusa la forma negativa, lasa a se intelege ca s-ar putea sa nu stim… Adica s-ar putea sa nu stim ca impreuna suntem un Templu.
Poate pana acum am crezut ca fiecare dintre noi e un Templu. Daca nu stim e ignoranță. Si putem nimici Templul din ignoranță. Daca de-acum stim, dar traim ca si cum n-am sti este nepasare. Si putem nimici Templul prin nepasare.
Se ne riscam a da niste exemple:
- Daca nu as sti ca impreuna suntem un Templu sau daca nu mi-ar pasa, atunci probabil ca in Sabat voi fi mai preocupat de studiul personal, considerand ca mai bine pot sa-mi cladesc Templul acasa decat in partasie cu ceilalti. Daca stiu si imi pasa, voi gasi ca este de folos sa imparsatesc cu altii ceea ce stiu.
- Daca nu as sti sau nu mi-ar pasa, m-ar interesa doar de Templul meu; daca as crede ca se cladeste mai bine in padure pe hamac, acolo l-as duce cand altii sunt la biserica! Daca stiu si imi pasa, imi dau seama ca sunt doar o piatra in cladirea duhoviniceasca. As accepta ca suntem diferiti, dar fiecare are un rol. Si as sti ca intalnirea cu ceilalti contribuie la cladirea templului.
- Daca nu as sti sau nu mi-ar pasa, as considera ca Templul meu este cel mai important pentru a fi bine pazit si voi avea grija sa nu-l abuzez prin necumpatare si alte lucruri nesanatoase. Nu mi-ar pasa, de exemplu, daca atunci cand se face o lucrare comuna la biserica participa doar 3-4 persoane. Daca stiu si imi pasa, as constientiza ca e importanta sanatatea tuturor: daca si eu particip, lucrarea se termina mai repede; si nu trebuie sa lucreze nimeni peste masura.
In oricare dintre aceste cazuri, acelasi apostol Pavel ne indemna in alta parte: „Nu fi nepăsător față de darul care este în tine” (1 Timotei 4:14). Fiecare e unic, avem daruri diferite; dar atunci cand constientizezi ca esti doar o piatra in Templu, vei folosi darurile mai degraba spre zidirea celorlalti decat pentru „dezvoltare personala”. Amintesteti ca omul cu talantul a fost nimicit. De ce? Pentru ca nu l-a folosit.
Daca ar fi un cuvant care sa fie remediul pentru igonoranta si nepasare, cred ca acesta este ceea ce ar fi scris pe cel de-al patrulea stalp: CREDINCIOSIE.
5) Intelepciune lumeasca
Nimeni să nu se înşele: dacă cineva dintre voi se crede înţelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept. Căci înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: „El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor.” Şi iarăşi: „Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi. Ştie că sunt deşarte.” (1 Corinteni 3:18-20)
Cum ne afecteaza intelepciunea lumeasca? De ce este aceasta atat de periculoasa incat Pavel ne cere ne facem nebuni in ochii lumii pentru a putea judeca bine lucrurile cerului?!
Am gasit ca intelepciunea lumeasca ne afecteaza cel mai mult in interpretarea Cuvantului.
Da, sunt lucruri care trebuie actualizate pentru noi. De exemplu, desi masina aproapelui nu este mentionata nominal in porunca a 10-a, intelegem ca este in spiritul legii sa actualizam aceasta porunca pentru noi.
Pe de alta parte, pe vremea lui David si-au permis sa actulizeze lucruri pe care nu aveau dreptul sa le modifice. Si Uza a fost rupt de Domnul…
Probabil ca unele tentatii de pe vremea lui David sunt actuale si azi si ar trebui sa fim atenti la ele:
– ne modernizam: nu mai ducem chivotul pe umeri, caci acum avem car
– ne comparam cu altii: daca si filistenii l-au trimis in car, de ce n-am putea face si noi asa?
– e mai comod/sanatos: de ce sa se mai oboseasca levitii sa care chivotul pe umeri?…
Nu cred ca se poate face o regula generala ce si cand se poate actualiza si ce nu, dar cred ca avem nevoie de intelepciune de sus pentru a discerne intre situatii.
De aceea, consider ca al cincilea stalp pe care sta Templul poarta scrierea: DISCERNAMANT.
Cum putem mentine integritatea Templului?
Nimeni să nu se fălească, dar, cu oameni, căci toate lucrurile sunt ale voastre: fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare; toate sunt ale voastre, şi voi sunteţi ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu. (1 Corinteni 3:21-23)
Dupa cele expuse, daca am fi intrebati cum putem mentine integritatea Templului in loc sa-l nimicim, probabil ca am raspunde: pretuind si avand UNITATE, ORGANIZARE, CALITATE, CREDINCIOSIE si DISCERNAMANT.
Dar imi place tare mult cum rezuma apostolul toate acestea: „Voi sunteti ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu”. Aceasta este esenta! Avandu-l pe Hristos, vom avea o relatie vie cu Dumnezeu. Iar toate celelalte ni se vor da pe deasupra!
Asadar sa ne apropiem de Hristos, „El, piatra vie” (1 Petru 2:4) si atunci vom fi si noi „niste pietre vii” (1 Petru 2:5)!
Vom implini astfel rugaciunea lui Isus:
Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. (Ioan 17:20-21)
Si ce poate fi mai frumos decat sa fii raspusul rugaciunii cuiva? Mai ales a rugaciunii Domnului tau!
PS. Gasesti aici re-interpretari ale unor versete interpretate in general gresit.
