Când au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete, fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales. Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii: aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume. Geneza 6:1-2, 4
Acest pasaj este un teren deosebit de fertil pentru speculatii si teorii fanteziste. Cea mai intalnita astfel de teorie este pe scurt urmatoarea: ingerii cazuti s-au impreunat cu femeile, din aceasta impreunare nascandu-se niste monstri, uriasii.
Recunosc ca noi, oamenii, suntem atrasi de senzatioanal. O interpretare mai neiesita din comun nu este asa atat de atragatoare precum cele mai fanteziste. Totusi, prezint felul cum inteleg eu acest text:
Mi s-a intamplat de multe ori sa gasesc ca sensul vreunui verset sa fie altul decat cel pe care-l stiam initial. De cele mai multe ori, cand am realizat ca am stiut gresit, m-am bucurat ca de o mare descoperire.
Am vazut ca sunt unele versete pe care multa lume le intelege gresit. Motivele sunt multe si diverse: studiu superficial, increderea in cele spuse de altii, informartii din amintiri sau din auzite. Uneori e vorba pur si simplu de neatentie: caci am vazut ca si cei care iubesc studiul biblic gresesc uneori. Oricum, de cele mai multe ori, versetele despre care vorbesc nu-s interpretate gresit din rea vointa, ci din pura neatentie.
Îngerul Domnului i S-a arătat şi i-a zis: „Domnul este cu tine, viteazule!” (Judecători 6:12)
Unii zic ca atunci cand Ingerul l-a salutat pe Ghedeon cu „Domnul este cu tine, viteazule” l-ar fi luat peste picior. Unii mai indulgenti considera ca EL cunostea viitorul si stia ca o sa fie viteaz, de aceea il saluta asa.
Insa, daca studiezi mai mult, vei descoperi ca Ghedeon chiar era un viteaz.
Când a ajuns Iosif la fraţii săi, aceştia l-au dezbrăcat de haina lui, de haina cea pestriţă, pe care o avea pe el. L-au luat şi l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea. Apoi au şezut să mănânce. (Geneza 37:23-25)
Cu adevarat, un act de o cruzime dusa la extrem: in timp ce pe fratele lor l-au aruncat in groapa, ei s-au pus sa manance…
Am avut de multe ori ocazia sa aud pe unii spunand despre fratii lui Iosif: „Ce oameni cruzi!!! Dupa ce l-au aruncat in groapa, s-au pus sa manance din mancarea dusa de el…”. Desigur, o astfel de completare face povestirea si mai lacrimogena.
Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel Neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh, în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare, care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt.
1 Petru 3:18-20
Este un pasaj care este inteles de multi intr-un mod tare ciudat: cum ca dupa ce a fost rastignit, inainte sa fie inviat, Isus in duh ar fi predicat unor duhuri dintr-un fel de purgatoriu. Mi se pare o interpretare foarte fantezista, care nu are de-a face deloc cu spiritul Bibliei, caci Scriptura ne arata ca singurul timp de proba este aceasta viata. Dupa moarte, nu exista o a doua sansa. Deci presupusa predicare a Mantuitorului este o ciudatenie.
Eu cred ca textul trebuie inteles cat mai natural se poate, fara a intra in speculatii fanteziste. Textual, pot observa urmatoarele:
Era un om din Ramataim-Ţofim, din muntele lui Efraim, numit Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf, efratit. (1 Samuel 1:1)
„Din ce semintie era Samuel?” este o intrebare cu un raspuns evident pentru cei mai multi: „Efraim!”. Asta cu atat mai mult incat unii considera ca „efratit” este sinonim cu „efraimit”.
Capitolul „Copilul Samuel” din Patriarhi si Profeti incepe insa asa: „Elcana, un levit din muntele lui Efraim, era un bărbat cu stare și cu influență, care Îl iubea pe Dumnezeu și se temea de El”. Desigur, asta le vine ca o manusa celor care mereu o sete sa gaseasca contradictii intre Biblie si EGW.
”La Lege şi la mărturie!” Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta. (Isaia 8:20)
In timp ce cuvântul „Lege” din acest verset pare sa fie clar pentru toți, pentru cuvântul „Mărturie” am auzit diverse interpretări:
– Duhul prorociei: căci în Apocalipsa spune „Mărturia lui Isus este duhul prorociei” (Apoc. 19:10) – Mărturiile Spiritului Profetic prin EGW: asta ar fi o extensie/particularizare a punctului anterior – Cartea Apocalipsei: cine mi-a sugerat aceasta interpretare a folosit o argumentație mai complicată pe care nu am reținut-o – Mărturia personala: probabil interpretarea asta este derivata de la expresiile penticostale/baptiste ce folosesc „a da mărturie” pentru „a-ți spune experienta de viață”
Pe primele trei interpretări le socotesc incorecte pentru ca profetul chema la o reforma, făcea apel la o întoarcere la ceva existent (nu din viitor), la ceva ce poporul cunoștea. A patra o consider greșita pentru ca nu pot înțelege un verset anterior, din acelasi context: Înveleşte această mărturie, pecetluieşte această descoperire, între ucenicii Mei. (Isaia 8:16)
Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururi în om, căci şi omul nu este decât carne păcătoasă: totuşi zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.” (Geneza 6:3)
Multa lume intelege de aici ca dupa potop Dumnezeu a limitat durata de viata a omului la 120 de ani. Insa, pe de o parte, daca o luam ca o pedeapsa, urmarind varstele oamenilor de dupa Potop vom vedea ca sunt multi care au trait mai mult de 120 de ani… Pe de alta parte, daca o luam ca si cum ar fi o fagaduinta, nu putem nici spune ca acum oamenii ating 120 de ani… Este EL mincinos, atunci?
Pentru a intelege bine acest verset, trebuie sa stim ca in ebraica cuvantul tradus aici prin „ramane” are sensul de „a se lupta, a stapani” (apropo, acesta este inca unul din motivele pentru care imi place traducerea GBV a Bibliei: la multe versete se dau in subsolul paginii alte variante de traducere literala).
Citind cartea Levitic vei vedea ca este structurata pe subiecte mari. In primele capitole se face o clasificare a jertfelor, urmata de modul de aducere al fiecarui tip de jertfa. Sunt apoi doua capitole care se ocupa de conscacrarea fiilor lui Aaron, un alt capitol despre clasificarea animalelor, 2-3 capitole despre lepra, alt capitol despre Ziua Ispasirii, un altul despre relatiile imorale etc.
Pe langa aceste subiecte mari, apare insa si capitolul 19 care este intitulat „Felurite legi”. Acestea sunt legi scurte referitoare la chestiuni practice a vietii de zi cu zi, legi din care putem lua si noi invataturi felurile.
Iacov a făcut o juruinţă şi a zis: „Dacă va fi Dumnezeu cu mine şi mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pâine să mănânc şi haine să mă îmbrac şi dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu; piatra aceasta, pe care am pus-o ca stâlp de aducere aminte, va fi casa lui Dumnezeu şi Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.” (Geneza 28:20-22)
Sunt multi care il dispretuiesc pe Iacov ca a pus – zic ei – niste conditii Domnului. Cineva chiar si-a permis sa spuna ca L-a santajat pe Dumnezeu; ceva de genul „Daca Tu imi faci cutare si cutare, atunci voi face si eu asta”. Aceste „daca” ar denota, spun tot ei, o lipsa de credinta, o indoiala: o fi / n-o fi, poate EL sa faca sau nu poate sa faca?…
Trebuie insa sa avem in vedere urmatoarele lucruri:
Rămâne, dar, o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. (Evrei 4:9)
Este un verset favorit al celor care doresc sa ne spuna ca in NT exista o dovada ca nu ni se cere sa tinem sambata ca in VT. Expresia „odihna ca cea de Sabat” este inteleasa ca referindu-se la o odihna in alta zi (de ex. duminica).
Mereu cand am intrebari ale caror raspunsuri nu le gasesc, intreb oameni mai invatati decat mine. Deoarece simteam ca nu stiu sa-mi explic acest verset, in mai 2003 i-am trimis un email lui Lucian Cristescu pe aceasta tema. M-a impresionat tare mult ca si-a luat timp sa trimita un raspuns atat de complex unui tinerel de 20 de ani necunoscut. Redau mai jos textul primit atunci de la dumnealui:
In prelegerea de vineri, 11 decembrie 2020, din seria „Este timpul” a fost un fragment care a ridicat mai multe intrebari, cea mai insemnata fiind: Cum adica hrana noastra ar putea forma bețivi?!
Acest site foloseste cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunturi si pentru a analiza traficul. Daca folosesti acest site, esti de acord cu utilizarea cookie-urilor. Afla mai multeAccept
Privacy & Cookies Policy
Privacy Overview
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these cookies, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are as essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may have an effect on your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.
